Despre cutremure și geologie

– În ultima vreme aflăm de tot mai numeroase cutremure, fapt îngrijorător pentru mulți dintre noi. Cum se explică?
– Este doar o aparență, deoarece acum cutremurele sunt mult mediatizate. În zonele seismic active, cutremurele sunt foarte frecvente, dar au magnitudini foarte diferite și epicentre situate la adâncimi variabile.
– Cel din China cum a fost?
– Cutremurul de la 12 mai 2008 a avut loc pe o zonă de fracturi crustale, la limita între Platoul Tibetului oriental și platforma Sichuan. A fost la adâncime relativ mică (16-18 km), dar de o intensitate impresionantă (7,9 pe scara Richter) pentru astfel de cutremure. În aceste condiții dezastrul enorm provocat nu este de mirare, mai ales că a avut și câteva replici de magnitudine importantă (6,4 și 6,8).
– De ce nu pot fi prevăzute cutremurele?
– Prin anii 70, comunitatea specialiștilor în  geoștiințe a inițiat studii în speranța că vor putea prevedea cutremurele prin calcule matematice rafinate și prin înregistrări prealabile a unor fenomene precursoare. S-a dovedit treptat că nu pot fi prevăzute cutremurele cu o precizie care să fie utilă. S-au făcut unele progrese, însă, nu privind data producerii unor cutremure, ci locul unde va situat hipocentrul.
– Ce rămâne de făcut?
– Am mai spus-o de multe ori: răspunsul cel mai corect este să spunem că predicția nu poate fi făcută nici măcar cu o precizie de câteva săptămâni sau luni. Și atunci este mult mai logic să se construiască cu asemenea parametri încât clădirile să fie protejate. Desigur, din punct de vedere științific, poate fi interesant să se continue cercetările, dar soluția rămâne tot asigurarea stabilității construcțiilor.
– Care este gradul maxim de magnitudine a seismelor în țara noastră?
– La noi, sunt zone, cum este Vrancea, unde cutremurele pot ajunge la magnitudinea de 8 grade pe scara Richter. Vrancea este, însă, un model geotectonic particular în comparație cu centurile seismogene globale. Focarele din Vrancea sunt situate  între 70 și 170 km. adâncime, dar se grupează într-un volum relativ mic și cu extindere limitată. În România mai sunt  zone seismic active (Banat, Făgăraș, Maramureș-Crișana, Dobrogea sudică), dar în aceste zone nu sunt decât cutremure crustale la adâncimi mai mici (20-40 km.). Ele pot fi primejdioase la magnitudini mai mici decât în Vrancea, dar pe arii restrânse.
– Totuși, se fac tot felul de prognoze și, potrivit celor mai recente, cutremurul cel mare va fi în 2012. Așa să fie?
– Cei care își permit să facă prognoze  "precise" pentru un cutremur mare (Vrâncean desigur) fac un gest criminal.
– Cam dură afirmația. De ce?
– Pentru că politicienii care administrează țara tergiversează consolidările. Și atunci, întreb, ce te faci dacă un cutremur va fi peste două săptămâni sau un an? Cel mai bine ar fi fost dacă s-ar fi început consolidările imediat după cutremurul din 1977. Dar trepădușilor lui Ceaușescu le-a fost frică să ceară "cheltuieli suplimentare"!!? Așa, presupunând că va fi un cutremur nu peste mult timp, câte clădiri vor putea fi consolidate? Asta ca să nu mai spun că în București sunt clădiri care s-ar putea dărâma și la cutremure mai mici.
– Ținând seama de experiența Dvs. științifică și universitară în țară și peste hotare, cum apreciați învățământul superior de specialitate?
– Învățământul geologic și geofizic universitar românesc este încă relativ bine mobilat. Destul de mulți profesori sunt specialiști recunoscuți nu doar în țară, ci și în comunitățile geologice și geofizice internaționale. Ce va fi mai târziu, nu știu a spune. Sau prefer să nu spun nimic.
– Cum poate alege un tânăr facultatea de geologie, dacă nu se studiază în liceu?
– Atunci când geologia a fost eliminată din programa școlară preuniversitară s-a făcut o enormă greșeală. Când am fost eu elev de liceu – dar ce licee erau atunci!! – geologia se învăța atât în cursul inferior, cât și în cursul superior. Bineînțeles, cu detalii diferite.
– Nu vă simțeați suprasolicitați, mai ales că atunci erau cursuri și sâmbăta?
– Nu, am avut timp să fac și sport de performanță. Dar trebuie să subliniez că am avut profesori eminenți, unii dintre ei chiar chemați în învățământul universitar, dar care au preferat să rămână la liceul din Sibiu. Pentru că eu, îmi place să amintesc, mă trag din mărginimea Sibiului.
– În liceu nu se însușea doar un număr de cunoștințe, ci se forma și un mod de gândire.
– De aceea erau cele două tipuri de licee – real și modern. Erau tradiții profunde și învățământul liceal din România ajunsese la un grad de dezvoltare foarte mare. Dovada: generații de intelectuali de primă mână.
– Să revenim la zi…
– Am făcut, împreună cu colegi din învățământul superior, mai multe memorii la Ministerul Educației pentru reintroducerea geologiei în învățământul liceal. S-a spus că se va face și a rămas așa…
– Cum vedeți aplicarea Programului de la Bologna?
– Din niște motive pe care nu le-am înțeles, se încearcă să se grăbească studiile universitare care, astfel, devin superficiale. Programul de la Bologna este, după părerea mea, un program inadecvat cerințelor învățământului universitar. Iar modul cum s-a înțeles să fie aplicat la noi este o nereușită. Dar cu miniștrii educației pe care i-am avut în ultima vreme, ce să mai vorbim…
– Aveți o bogată activitate științifică și universitară, numeroase realizări care v-au impus în comunitatea geoștiințelor din țară și de peste hotare. Înțeleg că, pentru Dvs., geologia e o pasiune de o viață.
– Într-adevăr, geologia e pentru mine o pasiune. Dar pentru asta a trebuit să am marea șansă să întâlnesc profesori care mi-au dezvăluit cu competență și, îndrăznesc să spun, cu prietenie, tainele cunoașterii și acceptarea bucuroasă a marelui efort fizic și intelectual pentru cercetarea geologică.
– Este geologia o știință criptică?
– Într-un fel, da. Cei care profesează geologia formează un fel de societate închisă, pentru că au acces într-o sferă a cunoașterii care nu e la îndemâna oricui. Ca să descoperi cum s-au format continentele sau cum a evoluat regnul animal sau plantele trebuie să-ți însușești un anumit fel de gândire și să te adaptezi unui anumit fel de cercetare.
– Cum vedeți viitorul geologiei?
– Într-un viitor foarte îndepărtat, când resursele minerale nu vor mai fi pe primul loc în necesitățile omenirii, va fi nevoie de studiul pământului pentru a cunoaște și a stăpâni transformările mediului, adică a hazardelor naturale.
– În încheiere, ce reprezintă pentru Dvs. personal geologia?
– O cheie de înțelegere a istoriei pământului și o anumită abordare a fenomenelor naturale, un anumit fel de a gândi. Pentru mine, "în particular", este acea iubire profundă pe care, după o viață de muncă, o împărtășesc cu Pământul, pe un vârf de munte sau în deșert, pe o vale abruptă sau pe o culme domoală. Acea singurătate a omului fericit.