Pe la 1143, Dom Afonso Henrique fonda Portugalia, pe care parintele sau, Henri de Bourgogne, o primise de la socrul sau, Alfonso al VI-lea de Leon si Castilia, Conte de Portucale, drept recompensa pentru sustinerea cruciatilor in felurite moduri. Dar o data cu frontierele teritoriale ce se defineau la mijlocul secolului al XIII-lea, ramanand practic neschimate pana azi, si dupa Reconquista Crestina, portughezii au fost bantuiti de o asemenea pasiune pentru navigatie, incat propriul lor destin a devenit unul al maretiei Descoperirilor. Expeditiile asezau pe harta oceane si tari necunoscute, si corabiile ce porneau din sudul tarii, dintr-un port numit Sagres, faceau ca aceasta mare aventura portugheza, nascuta la inceputul secolului al XV-lea, sa faureasca si un erou, printul Henric Navigatorul, Mare Maestru al Ordinului lui Christos, nimic altceva decat ramura portugheza a Templierilor.
La inceput au intalnit in drumul lor Insulele Madeira, apoi Azorele, si au urmat Capul Bojador si Capul Verde. Si povestea de-abia incepea cand Henric Navigatorul disparea din randul celor vii, ca sa straluceasca in constelatia personalitatilor civilizatiei. Epopeea continua de-a lungul coastei africane, din Guineea si pana la Capul Bunei Sperante, si de aici, la 1497, Vasco da Gama deschidea drumul spre Indii, fabuloasa aventura descrisa in secolul al XVI-lea in nemuritorul poem epic -Lusiadele-, pe care un poet genial, Camoes, il nastea, devenind prin el erou national al Portugaliei, singurul poet care se bucura de o asemenea onoare, alaturi de atatia militari si politicieni.
Nu dupa multa vreme, Pedro Alvares Cabral punea piciorul pe pamantul Braziliei la 1500, in timp ce alte caravele, manate de vantul imaginatiei si curajului, luau calea Orientului, spre China, spre Malacca. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, portughezii ajung in Japonia si impartasesc limba, religia si stiinta lor in locurile indepartate ale Asiei, incercand sa faca comert, dar mai cu seama descoperindu-se reciproc, unii mai ciudati decat altii pentru partenerul nou gasit, capabili sa invete si sa inteleaga cu repeziciune arta de a trai alaturi de cineva altfel decat tine.
Fernando Pessoa, marele poet al secolului al XX-lea, indragostit de mare, sursa de fascinatie si fatalitate, -marea portugheza-, locul in care isi putea purta visurile si nostalgia, readucea in memoria contemporana dimensiunea ei de fatalitate, creatoare de Destin.
Portughezii au adus in Europa, pe langa mirodeniile nepretuite, pietrele pretioase, aurul si lemnul exotic din Brazilia, si noi idei, ce nasteau curente artistice si stiluri noi, din care faimosul stil manuelin inflorea ca rod al expansiunii maritime. Si nu numai Lumea Noua si Asia ii cunosteau pe portughezi, ci si teritoriul mult mai apropiat al Flandrei, unde, stabilind adevarate contoare, -marinarii- marii-ocean isi schimbau produsele rare si necunoscute cu cele mai la moda opere de arta din domeniul picturii sau al artei bijuteriilor.
Mai tarziu, uriasa bogatie a Braziliei: aur, pietre pretioase, lemnul scump au creat un moment de glorie a stilului baroc, dar unul cu o identitate inconfundabila, exportand faimoasele panouri de azulejos, celebra faianta portugheza, peste tot unde au pus piciorul.
-Manuelin-, stilul portughez ce defineste goticul pe cale sa moara, si nasterea unei noi viziuni despre frumos, nascut sub domnia lui Dom Manuel, este reflexul ornamental al descoperirilor si expeditiilor maritime, rezultat al ciocnirii dintre culturi din care Perla Coroanei pare sa nu fie una singura. Marea manastire inchinata Sfantului Ieronim din Lisabona sau splendidul exemplu de arhitectura militara, Turnul Belem, cu toata ornamentatia sa profana, este o izbucnire de exuberanta unde se regasesc sfori innodate marinareste, elemente astrologice, figuri misterioase, ca in celebra fereastra a Manastirii lui Christos din Tomar, bastion al Templierilor si locas de mistere asezate sub Semnul Crucii. Formele evoca marile, si aluziile la calatoriile transoceanice se regasesc amestecate cu elemente de credinta crestina. Scoici, funii cu noduri marinaresti, animale acvatice fabuloase incoronate cu simboluri heraldice orneaza acest stil ce, indepartandu-se de gotic, nu vrea sa priveasca nici o clipita spre clasicism. Adesea asociat cu faimoasele panouri de azulejos, ca in palatul din Sintra, el nu altereaza structurile clasice, ci le innobileaza cu o emotie portugheza pe care o regasesti si pe imensul teritoriu al Braziliei, reflex al unei creativitati pe care cu puterea Tropicelor o vor marca si transforma.
Ars longa, vita brevis… ca sa cunosti Portugalia si Brazilia nu iti ajung ani de viata si nici biblioteci intregi, dar, reflectand la ele, se contureaza ca o picatura de cunoastere, de excelenta, de poezie si de curaj. Portugalia iti surade din apropierea ei europeana, facandu-te sa visezi nostalgic la teritoriile indepartate si exotice din Lumea Noua.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
