Devotiuni populare

Astazi se deschide la Abatia Cesena din Bologna, in prezenta presedintelui Romano Prodi, expozitia Devotiuni populare catolice si ortodoxe, organizata de Muzeul Taranului Roman din Bucuresti si Directia Patrimoniului din Bologna, sub patronajul Institutului Italian de Cultura de la Bucuresti si al Ministerului Culturii si Cultelor din Romania. Precedata de alte doua mari reusite expozitionale in Italia ale Muzeului Taranului Roman – Religiosita di vetro si Bestie, santi, divinita -, actuala expozitie cuprinde 70 de piese din fondul de aur al muzeului (icoane pe lemn si pe sticla realizate de iconari tarani cu aproximativ 150 de ani in urma), carora li se alatura picturi votive italiene. Expozitia ce va fi itinerata din luna noiembrie si la Bucuresti prilejuieste o interesanta comparatie intre modalitatile de figurare ortodoxe si cele catolice, atat in ceea ce opriveste diferentele de canon urmate de mesteri, cat si unele asemanari de conceptie ce tin de inserarea iconarilor in realitatea cotidiana de care nu pot face, chiar in interiorul sacrului, abstractie. Asa cum subliniaza Georgeta Rosu, directorul Muzeului Taranului Roman si cunoscut cercetator, in prefata catalogului expozitiei, -Icoana ortodoxa nu este o figurare a divinitatii intrupate, ci este o reprezentare plina de taina care mijloceste contactul cu divinitatea prin contemplare si rugaciune-. Fastuoase prin cromatica lor si prin folosirea foitei de aur, ele sunt menite sa atraga prin stralucirea lor, reflex al stralucirii divinitatii. In lumea satului, au fost realizate icoane pe lemn si sticla, a caror sursa initiala de inspiratie este canonul bizantin. Daca temele iconografice sunt intotdeauna respectate, interpretarea lor este -creativa- prin includerea in tematica religioasa a unor elemente din viata satului. Caracteristica este inca mai evidenta la icoanele pe sticla, a caror tehnica a patruns in Transilvania din zona estica a Europei Centrale (Boemia, Austria etc.), si in care mesterii autohtoni introduc elemente de peisaj din zona, imbraca uneori sfintii in costume populare romanesti, transforma scena biblica in scena de familie.

Oarecum similar, prezenta in bisericile catolice italiene a unor picturi votive, care, dupa afirmatia ceretatorului Franco Faranda, -reprezinta o aplicare a doctrinei, un efect pe care mesajul crestin il are asupra omului obisnuit, precum si felul in care invatamintele bisericii se intrupeaza in viata cotidiana a comunitatii-. Simplitatea limbajului, directetea lui, aparitia in cadrul imaginii religioase a interiorului camerei in care se roaga un personaj, a sculelor, carutelor de munca sau reconstituirea unor calamitati naturale reconstituie, subsidiar mesajului religios, o istorie a locurilor in care picturile au fost create.

Alianta intre exigentele iconografiei consacrate si prospetimea receptarii sacrului si lumii inconjuratoare deopotriva confera acestor creatii populare un farmec aparte si o incarcatura emotionala deosebita, oferind in acelasi timp cercetatorului posibilitatea descoperii alaturi de codul bisericesc a unui -cod deontologic al iconarilor-, cum il numeste Georgeta Rosu, a unui rafinament cromatic si a unei prospetimi a observatiei si a interiorizarii mesajului inegalabile.

Ideea acestor expozitii nu este intamplatoare. In prefata catalogului, Giordano Conti, primarul orasului Cesena, noteaza: -Credem ca este util sa subliniem aceasta reciprocitate expozitionala. Noi vedem in acest schimb un mijloc fundamental de cunoastere, fie el si alternativ, poate putin cercetat de catre expertii moderni ai pietei, deoarece nu raspunde unei intalniri pozitive imediate. Stim cu totii insa ca o colaborare culturala adevarata este un lucru divers fata de o operatiune comerciala – etapele sunt diverse, iar consecintele mai durabile in timp-.

Intr-adevar, expozitia Devotiuni populare ortodoxe si catolice se dovedeste un veritabil act de cultura de portanta europeana.