Europa universitatilor

Cu 10 zile in urma, Colegiul juridic franco-roman de studii europene a organizat la Bucuresti un colocviu intitulat Uniunea Europeana intre reforma si extindere – comparatie intre apropierea unui stat membru si viziunea unui stat candidat. Desfasurata in prezenta E.S. Philippe Etienne, ambasadorul Frantei in Romania, a consilierului Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Onno Simons, a rectorului Universitatii Bucuresti, Ioan Mihailescu, colocviul s-a desfasurat sub forma mai multor ateliere, ale caror lucrari au vizat capitole aparte din prezentul si viitorul Europei unite. La Conferinta Generala, care a deschis colocviul propriu-zis, E.S. Philippe Etienne aprecia ca acest colocviu este menit -… sa contribuie la nasterea unei Europe care sa nu fie doar cea a statelor, ci care sa fie, de asemenea si mai ales, cea a populatiilor si aceasta prin impartasirea experientelor si a punctelor de vedere, prin raspandirea cunostintelor; sa fie o Europa a universitatilor, a studentilor, a tinerilor, subliniind ca -in ceea ce-i priveste pe romani, ei vor avea ocazia sa-si exprime asteptarile, dar si propria viziune asupra a ceea ce inseamna pentru ei unirea europenilor. Intr-adevar, largirea Europei nu inseamna, asa cum se crede uneori, largirea competentelor institutiilor existente si in celelalte tari; ea inseamna deschiderea catre acestea din urma, implicarea lor in discutii si dezbateri asupra a ceea ce va fi Europa de maine. Aceasta este dorinta comuna a tarilor membre si a institutiilor europene. Sta dovada pentru aceasta participarea tarilor candidate si mai ales a Romaniei la lucrarile Conventiei europene asupra viitorului Europei, ca si la urmatoarea conferinta interguvernamentala-.

Este, deci, de inteles spectrul larg de aspecte abordate de colocviu, de la dezbaterea in jurul Constitutiei Europene, la care au participat prof. Jean-Luc Sauron, de la Universitatea Robert Schuman din Strasbourg, dr. Valentin Constantin de la Universitatea de Vest din Timisoara, dr. Augustina Dumitrascu de la Facultatea de Drept din Bucuresti, la bilantul celor 10 ani de activitate a PESC, de la institutiile democratice si guvernul european la spatiul european al justitiei, de la locul individului in constructia comunitara la adaptarea legislatiilor nationale intre Franta si Romania sau la deschiderea catre o Europa sociala.

Alaturi de cercetatori francezi, remarcabile personalitati in domeniu, cum ar fi prof. Francoise de la Serre de la Centrul de Studii pentru Cercetari Internationale din Paris, prof. Marie- France Christophe-Tchaloff, prof Yves Gautier, Alain Buzelay, Olivier Dubos sau Yves Petit, au participat la lucrari juristi romani, specialisti din tara noastra in problemele integrarii europene sau in relatii internationale: Mihaela Trif, Aurel Ciobanu-Dordea, Alexandru Farcas, Angela Balan, Corneliu Birsan, Tiberiu Savu, Razvan Cirica.

Cu prilejul Colocviului, desfasurat la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, am dorit sa aflam parerea rectorului Universitatii despre utilitatea acestor colocvii (pentru ca cel de acum nu a fost primul si, in mod sigur, nici ultimul) si despre relatia actuala dintre legislatia romaneasca si aceea comunitara, gandindu-ne la afirmatia E.S. Philippe Etienne, conform careia -dreptul comunitar, intr-adevar, spre deosebire de dreptul international clasic, nu are ca unica vocatie sa reglementeze relatiile dintre state, ci din contra, se adreseaza tuturor indivizilor, in virtutea principiilor primatului si a efectului direct dezvoltate de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene-, si, in consecinta, -de aici incolo, europenilor le revine sarcina de a-i cunoaste fundamentele, de a cunoaste drepturile (libera trecere, alegeri europene), de a cunoaste obligatiile pe care le confera cetatenilor, agentilor economici si statelor: dreptul comunitar este in centrul notiunii de cetatenie europeana.-

Adancim decalajele legislative din motive populiste

– Colocviul de la Bucuresti intre expertii romani si francezi, pe probleme de drept european comunitar are, in primul rand, un scop stiintific. Tinand seama insa de experienta anilor trecuti, participantii francezi au fost implicati, unii dintre ei, in procedura de compatibilizare a dreptului din Romania cu cel european. Sunt deci oameni de practica, nu numai teoreticieni. Unii au lucrat in calitate de consilieri in diferite ministere, in consecinta, cunosc foarte bine situatia din Romania, pentru ca, dincolo de finalitatea academica, urmarim prin aceste colocvii si o finalitate practica. Participa studenti de la Colegiul Franco-Roman, tineri asistenti, persoane care lucreaza in cadrul departamentelor de integrare europeana din ministere, intalnirile avand drept scop si informarea lor, dar si obisnuirea cu modalitatile de gandire juridica comunitara si cu principiile dreptului european.

– Exista, in momentul de fata, in Romania, un decalaj intre gandirea juridica si aplicarea legislatiei?

– Decalajul este mare. Avem specialisti in Drept European de foarte mare clasa, unii dintre ei fiind implicati si in elaborarea unor documente juridice ale Uniunii Europene. Exista insa o anumita lentoare la nivelul intregului efectiv al legislatiei romanesti. Desi este stipulata obligatia ca legile noi sa fie compatibile cu cele europene, conditiile sociale, economice sau ratiunile populiste primeaza uneori, elaborandu-se legi in contradictie cu cele europene. Deci, nu numai ca nu reducem decalajul, dar il si adancim din motive populiste. Este si motivul pentru care UE a devenit mai ferma in respectarea conditiilor de aderare, mai ales in ceea ce priveste legislatia, urmarind adaptarea, capitol cu capitol, pe fiecare tema de negociere. Chiar daca, pe ansamblu, se manifesta o anumita deschidere, o anumita toleranta fata de gesturi neamicale pe care Romania le mai comite, nu putem conta prea mult pe bunavointa UE, pentru ca ratiunile politice sunt importante, dar cele de natura economica si legislativa sunt decisive.

– Sunteti optimist?

– Incerc sa fiu cat mai realist si uneori ma surprinde optimismul cu care o buna parte a populatiei, care nu cunoaste foarte bine care sunt deficientele, ce inseamna negocierile, vrea sa intre in UE. Toata lumea vrea sa intre, dar multi nu sunt constienti de consecintele pe care le avea, de exemplu, libera concurenta, libera circulatie a marfurilor si persoanelor. Vedem doar partea plina a sticlei si nu ne imaginam consecintele. Daca luam, de exemplu, agricultura, trebuie sa spunem ca agricultura noastra nu este pregatita sa faca fata presiunii europene. Riscam falimentul unui sector care ocupa jumatate din populatia tarii. Exista tari mai avansate care au cunoscut un recul economic dupa intrarea in UE, economiile lor nefiind la nivelul exigentelor europene, ceea ce a dus la o stare de nemultumire. Aceasta euforie a populatiei s-ar putea sa diminueze drastic dupa trei-patru ani, cum a fost cazul in Austria, de exemplu. Invatand din experienta altor tari, ar trebui sa incercam sa pregatim populatia si in ceea ce priveste aspectele mai putin placute.

– Credeti ca Romania va fi pregatita sa intre in UE? Nu din punctul de vedere al maselor, ci al exigentelor comunitare.

– Pentru unele domenii, Romania este pregatita. Ma gandesc la invatamantul superior, unul dintre primele domenii negociate si concluzionate inca de acum doi ani. Dar nu intram acolo numai cu invatamantul universitar, cu cercetarea si cu cultura, ci si cu o industrie dezarticulata si in mare parte depasita din punct de vedere fizic si moral, cu o agricultura disproportionat de mare, cu productivitate foarte mica si cu tehnici de secol XIX. Cu aceste sectoare, Romania nu poate intra in Uniunea Europeana, care nu are de unde sa cheltuiasca atatia bani, cu atat mai mult cu cat sunt si alte tari, ca Bulgaria, Ungaria, cu sectoare agricole importante. Va exista deci, la nivel comunitar o supraproductie agricola, ceea ce va duce la limitari serioase ale acestei productii. Noi am pierdut piete in Orientul Apropiat, in Africa. Alte sectoare foarte aducatoare de venit la export nu avem. Turismul si agroturismul bat inca pasul pe loc sau se dezvolta intr-un ritm foarte lent. Infrastructura are mari dificultati. Se fac eforturi, dar cred ca ele sunt insuficiente fata de strictetea regulilor de aderare.