Cele doua cuvinte din titlu au fost imprumutate din franceza, primul dintr-un cuvant, gentilhomme – -nobil, aristocrat- – si, prin extensie, -barbat cu purtari alese, ireprosabile-, cel de-al doilea – dintr-o sintagma, galant homme – -barbat curtenitor, manierat-. In componenta etimoanelor franceze intra, cum se vede, cuvantul homme – -barbat-. In romana, ambele au patruns cu o forma apropiata de cea franceza, respectiv getilom si galantom. Dar evolutiile lor au fost distincte. Gentilom, ramas substantiv, pastrandu-si sensul etimologic si utilizandu-se in limbajul cult, nu a suferit modificari formale. Galantom, devenit adjectiv, cu sens schimbat, -darnic, generos-, si intrat in limbajul familiar – si-a pierdut in constiinta vorbitorilor referinta etimologica, capatand forma galanton, cu femininul galantoana. Mai conservatoare, norma l-a preferat pe galantom. Editia din 1982 a Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane (DOOM) accepta galanton ca varianta, alaturi de mai apropiatul de etimon galantom, ramas insa pe primul loc, desi pluralul, galantomi, nu mai avea nici o justificare, nici etimologica, nici din punctul de vedere al limbii romane (in care pluralul lui om este oameni, iar sensul -barbat- este astazi secundar). Cu atat mai putin justificata era, structural, forma feminina corespunzatoare, galantoama, plural galantoame (implicand un inexistent oama cu sensul -femeie-). Astfel incat noua editie a acestei lucrari, in curs de aparitie, indica (pe plan formal, caci cuvantul are, cum spuneam, un uz familiar si nu se recomanda in limbajul ingrijit) drept unica forma pe galanton, cu femininul galantoana si cu pluralul galantoni, respectiv galantoane. (J.B.M.)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
