Desi putini cunosc acest loc de vis numit Garana, un sat in creierul muntilor Semenic, este pentru a sasea oara cand primitorul han -La rascruce- devine gazda unui festival estival de jazz, ce poarta numele localitatii. International. In curtea hanului. Cu artistii urcand pe o scena anume montata acolo. Si cu fanii de jazz pe butucii dispusi transversal in curte. Fericiti. Apropiati la un metru de interpretii-creatori. Marile festivaluri autohtone de gen au staif, dar au si probleme. La Garana, atat timp cat organizatori harnici si iscusiti – precum patronul Gigi Taut si managerul, producatorul Marius Giura – au grija ca totul sa functioneze ca la carte, nimic nu e de nerezolvat! La Garana, timpul pare sa se fi oprit in loc, vuietul civilizatiei e departe, natura te rasfata, te include, te extroverteste, iar feeling-ul autentic reprezinta un bun regasit. La Garana, muzicienilor li se ofera/sunt obligati sa primeasca/privilegiul de a fi trei zile si trei nopti impreuna, de a se cunoaste si a-si incrucisa sabiile ideilor intr-o competitie cu ei insisi, din care toti au de castigat. Nimic nu e impus, vine de la sine. Fie ei din Germania, Iasi, Ungaria, Constanta, Iugoslavia, Bucuresti ori Timisoara, banateni, regateni, straini, -diasporeni-, toti jazzmanii oaspeti ai celor cinci trecute editii festivaliere de aici au recunoscut ca s-au simtit foarte bine, ca au regretat cand cele trei zile s-au incheiat, iar publicul a exultat incontinuu, nu o data stand neclintit sub sagetile ploii pana noaptea tarziu, spre a nu pierde nici un sunet…
La cea de-a sasea editie ce se desfasoara in acest week end (9-11 august), pe langa Johnny Raducanu si Teodora Enache, Garbis Dedeian, Ozana Barabancea si Puiu Pascu, Pedro Negrescu (din Bucuresti), Anca Parghel si fiii ei, Ion Baciu-jr. (acestia reprezentand Bucovina si Moldova, chiar daca ei activeaza in Belgia si Suedia), trioul chitaristului Gyarfas Istvan (Ungaria), Paul Weiner si Pupa Hromadka (germani de origine timisoreana), exponenti din Timisoara ai bluesului, precum Kamocsa Bela si grupul Bega Blues Band – cu apreciatii Johnny Bota, Toni Kuhn, Lica Dolga -, grupurile Moody Stuff si Quo Vadis, a fost invitat in premiera si -copilul teribil al jazului constantean- (de fapt, potrivit propriilor conceptii, roman, etnic armean si cetatean al Universului totodata), pianistul, vocalistul, creatorul de teme specializat in jazz si blues Harry Tavitian. Nu este o invitatie intamplatoare: Harry isi serbeaza in ultima zi a Festivalului de la Garana, duminica 11 august, implinirea varstei de 50 de ani! El depaseste pragul senectutii in deplinatatea fortelor sale creatoare, ducand dupa sine un bagaj de realizari de neignorat.
Spontaneitatea generatoare de imagini sonore pline de vitalitate (doar arareori il intalnesti pe pianist prin studiouri, viata lui fiind scena), convingerea adanca investita in oficierea actului de comunicare catre public a propriilor simtaminte si dorinta de identificare cu potentialul expresiv atat de bogat al muzicii din Balcani, din sud-estul Europei si ariile limitrofe – iata argumentele crezului artistic caruia ii ramane fidel.
Nascut la Constanta la 11 august 1952, Harry Tavitian a urmat studii muzicale clasice, dar spre sfarsitul anilor *70 s-a orientat spre jazz si blues. Dupa debutul la Festivalul de Jazz de la Sibiu, editia 1980, cariera sa a cunoscut un curs ascendent, marcata fecund de aura originalitatii. Se vehiculeaza frecvent in actualitate interesul pentru etno-jazz. Ei bine, Harry Tavitian a fost preocupat timp de peste doua decenii de reformularea unor elemente folclorice diverse din spatiul Balcanilor, anticipand cu acest interval de timp moda actuala -etno-. Inventiv initiator de formule instrumentale, artistul a activat din 1985, sub sigla -Creativ- (avand ca nucleu tandemul Harry Tavitian – pian, Corneliu Stroe – baterie, percutie), an in care a editat cel dintai LP la firma londoneza Leo Records, intitulat -Horizons-; disc urmat in 1986 de albumul -Transylvanian Suite-. Constient ca -jazzman-ului ii sta bine cu drumul-, a haladuit pe nenumarate scene din Romania si strainatate (Iugoslavia, Germania, Ungaria, Bulgaria, Italia, Franta, Lituania, Comunitatea Statelor Independente, Scotia, SUA). Sa amintim alte discuri sub nume propriu realizate in tara precum -East-West Creativ Combinations-, -Creatiunea-, CD-ul -Axis Mundi-, peste hotare doua albume in colaborare – -There*s Always A Hope- (1993, impreuna cu saxofonistul Anatoly Vapirov), -Black Sea Art Orchestra- (1998, editat la Atena) ca si cateva casete audio, aparute sub egida Fundatiei -Harry Tavitian- din Constanta. A compus muzica de scena pentru piese de Shakespeare si Kazantzakis, a organizat in chip profesional serialul de concerte -Atelier de improvizatie- de la Constanta si este autor, de peste un deceniu, al unor emisiuni la Radio Constanta. Din luna februarie a anului 1999, Harry Tavitian s-a impus ca lider al unei noi formule instrumentale, numita -Orient Express-, un nonet de tip supergrup reunind tineri coechipieri alesi anume de pianist pentru bucuria lor de a se exprima neingradit, pentru dragostea manifestata fata de folclorul diferitelor etnii din care unii chiar fac parte. Succesul real de care acest grup s-a bucurat in fata publicului romanesc, dar si peste granite – precum la -Smithsonian Folk-Live Festival- de la Washington si la Expozitia Mondiala de la Hanovra – a justificat invitarea sa pe multe scene, ca si realizarea discului de studio (aparut la Editura Casa Radio din Bucuresti) numit -Axix Mundi-.
Sa-i uram lui Harry Tavitian inca multi ani de viata, pana la dublarea cifrei de pana acum, si succese pe masura talentului, tenacitatii si daruirii sale.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
