O lume rigida, cu reguli transmise de veacuri, devenite traditie, cu discutii si intamplari care se repeta la nesfarsit, este bulversata deodata de prezenta familiei unui scriitor. Ea aduce vacanta, durere, transformare, incredere, zbor. Sparge realitatea unei vieti asezate cu nelinistile ei. Aduce in final -Circul Beranger-, cu mult zgomot si nebunie de culori, ca rasplata pentru un tip de viata asezat. Aceasta este, simplist, povestea spectacolului -Pietonul si furia- realizat la Theatrum Mundi de Alexander Hausvater dupa piesa -Pietonul aerului- si scenariul de film -Furia- de Eugen Ionescu. Asa cum ne-a obisnuit, regizorul incearca includerea, aproape fizica, a spectatorului in iluzia in care pasesc actorii. Mai mult decat muzica naucitoare, cu influenta dodecafonica, a lui Mircea Kiraly, al carei volum este la limita suportabila, aceasta -participare- este realizata de scenografia Vioricai Petrovici. Ea plaseaza publicul printre cladirile esentiale ale unui oras: scoala, biserica, primaria, cafeneaua, politia si locul de promenada. Constrans la a face parte din randul celor monocromi, spectatorul surade, impreuna cu regizorul, la mecanicitatea personajelor si incearca sa invete sa zboare. Dar, usoara desprindere nu foloseste prea mult, caci dincolo de ele descopera un alt spectacol, mai galagios si mai ametitor. Regizorul si-a creat propriul fir narativ al spectacolului, textul lui Ionescu fiind folosit numai pentru descrierea personajelor. Marius Bodochi este un Beranger sobru si profund, asa cum l-a imaginat autorul, Gabriela Butuc o interpreteaza superficial si incordat pe Josephine, sotia vesnic indurerata a scriitorului, iar Silvia Codreanu creeaza o grotesca fiica, in Marthe. Locuitorii orasului sunt emblematici si functioneaza ca un grup omogen, bine antrenat de Angela Suiu. Plina de voluptate, Carmen Stimeriu intruchipeaza o Directoarea a scolii tipica, foarte bine conturata. Mihai Calota isi exerseaza mobilitatea fetei in personajul Preotului, aratand excesiv latura lui diavoleasca. O prezenta calma care nu poate fi neglijata in zbuciumul total este Ion Bechet, in Cersetorul. Marius Manole se remarca prin expresivitatea sa corporala bine studiata si folosita. Acestia, impreuna cu Viorel Paunescu, Dana Pocea, Valentina Popa, Catalin Paraschiv si Cristina Serbu redau foarte bine atmosfera oraselului provincial, ce functioneaza ca un imens mecanism, izbutind sa faca ceea ce tot mai putini actori reusesc: sa danseze si sa joace sincron in partituri actoricesti nu usor de sustinut. -Pietonul- din textul original si-a pierdut insemnatatea data de autor, de fiinta de felul unor -imagini nascute din fantezia vantului-, dar a capatat o alta la fel de poetica, bine sustinuta dramaturgic si regizoral. A fost un pretext pentru o descriere foarte personala a lumii acesteia si a celei care va veni.
Mirela Nastasache
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
