Istoria ceramicii

Cand vizitam marile muzee ale lumii, vitrinele incarcate de ceramica egipteana sau greaca ne vorbesc graitor despre estetica si nivel tehnologic al acestor civilizatii. Istoria ceramicii unui popor este cel mai adesea istoria dezvoltarii sale si a gustului sau. Ea marcheaza pregnant identitatea civilizatiei pe care o reprezinta.

Istoria ceramicii din Lumea Noua pare sa fi cunoscut doua etape, separate cronologic intr-o maniera determinanta. Exista o ceramica aborigena, preistorica, dar totodata un fin produs artistic. Si, mai apoi, dupa descoperirea Americii, isi facea aparitia un artizant ce se limita sa alcatuiasca obiecte de uz cotidian, ce pareau sa saraceasca, treptat, mesajul inalt al calitatii artistice de pe vremuri. Dar vechea indeletnicire a ceramicii nu numai ca a refuzat sa moara, ci pare sa fi renascut cu o imaginatie si o forta creativa ce constituie una dintre elementele definitorii ale viguroasei arte latino-americane.

In Lumea Noua, lutul, unul dintre cele mai plastice materiale, a capatat o infinitate de forme, produsele finite avand o functionalitate si o estetica ce reflecta creativitatea fiecarei comunitati, deosebita in fiecare moment istoric si la fiecare popor. Si desi in America nu era cunoscuta roata olarului, produsele se realizau in masa, ca rezultat al folosirii unor mulaje.

In general, producerea ceramicii era asociata cu munca femeilor, desi in Peru, ea era o ocupatie artizanala exclusiv masculina. Ceramica este un element cultural cheie pentru studiile arheologice, permitand evidenta clara a siturilor si nivelurilor de civilizatie a popoarelor sedentare si agricole din perioada Neolitica, din Lumea Veche si din Americi. Nu exista teorii privitoare la originea tehnologiei olaritului din Lumea Noua, dar este vorba, pesemne, de o inventie independenta, si nu avand o origine asiatica transpacifica, asa cum sugerau unii savanti. Marturiile cele mai vechi despre ceramica Americii provin de pe coasta ecuatoriana (Valdivia) si de pe coasta caraibiana a Columbiei. E vorba de piese mai vechi de 3.000 de ani i.d.Hr., si deci, este vorba de o tehnologie cu mult mai veche. In Venezuela prehispanica, cu 1.000 de ani i.d.Hr., tehnologia olaritului era dezvoltata, desi nu folosea nici roata olarului si nici mulajele. Piesa ceramica se elabora direct si se realiza prin unirea unor piese pana ce olarii capatau forma dorita. Fragmentele ceramice descoperite de arheologi reprezentau patrimoniul domestic cotidian: farfurii, cesti, ulcioare, oale, sticle, unele destinate si activitatilor ceremoniale si rituale, atat de prezente la popoarele precolumbiene. Orice antropolog va va explica esentiala constatare care spune ca in aceasta lume nu se poate separa cotidianul de spiritual. Viziunea cosmica indigena marca orisice tip de activitate, si simbolurile utilizate in expresia artistica corespundeau acestei viziuni. Cu o functie predominant ceremoniala gasim candele, maracas, urne funerare, figuri antropomorfe si zoomorfe, vase, efigii si trepiede. Pictata, marcata de sigilii, cu anse sau fara, ceramicile deveneau si instrument muzical, si jucarie, ba chiar si fus pentru toarcerea bumbacului, ori piese pentru diversele jocuri, sau greutati pentru navoade.

Ceramistii precolumbieni, din care unii se dovedeau coloristi de un rafinament exceptional, foloseau pictura monocroma, bicroma si policroma, cu apendici geometrici, zoomorfici si antropomorfici, folosind manere, picioruse si figurine, si prin procedeul applique, practicau incizia, excizia, impresia facuta cu instrumente, intr-un repertoriu ceramic ce devenea o bogata sursa de informatie. De un realism adesea socant, daca ne gandim la ceramica Mochica din Peru, viata cotidiana, fantezia sexuala, obiceiurile sacrale furnizeaza date despre o lume urias de vie, urias de originala si care va suferi adanc transformarea o data cu cucerirea europeana.

Resturile de ceramica europeana gasite de arheologii contemporani sunt variate, si de la majolica si pana la ulcioarele de ulei de masline povestesc despre confortul cuceritorilor Lumii Noi, despre standing-ul lor, caci nu o data portelanul chinezesc sau faianta portugheza vorbeste despre nostalgie si slabiciuni estetice. Ceramica indigena supravietuia in misiunile iezuite, ea devenea din ce in ce mai simpla si mai modesta estetic, caci sfintii parinti considerau de un paganism inacceptabil simbolistica aborigena, distrugand si interzicand orice aluzie necrestina sau indecenta, si permitand doar ceramica utilitara in expresia ei elementara. O data cu adaptarea gastronomiei spaniole si portugheze, si schimbarea obiceiurilor culinare, vasele de ceramica devin rezistente la focul cuptorului in care se pregateau gustoasele mancaruri spaniole, atat de diferite de cele ale indigenilor.

America rurala si metisa de azi isi continua arta ceramicii, redescoperindu-si izvoarele initiale, motivele estetice superbe, asimiland elementele decorative ale Mediteranei spaniole si portugheze, si daruind Lumii Vechi un model utilitar si estetic ce trebuie privit cu recunostinta, caci modernitatea secolului XX si-a tras seva ei puternica nu doar din experiente primitive africane, din experienta aborigenilor australieni si din modelele precolumbiene, si atatea alte surse de arta expresiva, pe care lumea le-a ignorat de-a lungul secolelor. Si ceramica, si arhitectura sau agricultura sunt tot atatea campuri de activitate prin care Lumea Noua ne daruieste experiente fascinante.