Lirism, fluiditate, eleganta

Muzeul National de Arta din Bucuresti a deschis recent o expozitie cu lucrari de grafica semnate de Stefan Luchian. O seama de acuarele, pasteluri, desene in tus completeaza profilul unui creator cunoscut de public mai ales pentru picturile sale, pentru culoarea stralucitoare construind savant forma. De altfel, din cauza fragilitatii pieselor de grafica, publicul stie putin despre faptul ca, pentru foarte multi dintre artistii interbelici, desenul, acuarela, guasa prezentau o provocare continua. Luchian nu face exceptie. Concepute ca studii pregatitoare pentru compozitiile in ulei, uneori, ca lucrari de sine statatoare, alteori, cele mai multe dintre piesele expuse starnesc interesul prin originalitatea lor in contextul epocii, prin subtilitatea cu care artistul foloseste linia si culoarea de apa intr-o perfecta adecvare la motiv. Ca si pictorul, graficianul Stefan Luchian se plaseaza la rascruce de drumuri in arta romaneasca. Desigur, desenul academic fusese depasit, pana la el, de Nicolae Grigorescu si Ion Andreescu, desi la ei se pastreaza inca mentalitatea constructiva asupra liniei. Luchian, mai ales in pastelurile sale, care, de altfel, fac legatura intre tehnica graficii si pictura, realizeaza compozitii de mare libertate, cu o surprindere impresionista a luminii si spatiului, cu o transparenta si o fluiditate a culorii remarcabile. Artistul avea o preferinta speciala pentru aceasta tehnica, despre care spunea: -Cu pastel lucrez repede. Fumul argintiu care se imprastie din salcii in lumina de amurg, in pastel, il prinzi mai usor.- Fluide, peisajele din lunca Ialomitei sau de la Brebu dovesc o impresionista preocupare de surprindere a luminii, atunci cand albul, ca in Cafenea fara musterii, nu se doreste o echivalare a ei, conform unei viziuni postimpresioniste pe care Luchian o dovedeste si in pictura sa. Rafinamente si elegante din simbolism apar in peisajul decorativ cu profil de tanara sau in Vas cu trandafiri, ce poarta gandul catre ponderea pe care florile o au in pictura lui. Abstractie facand de portretul de tanara amintit si de Autoportretul realizat in primii ani ai secolului XX, atat de rar expus pana acum, intalnim in expozitie si Cap de batran, si Bragagiul, marcate, de aceasta data, de un interes nu numai pictural, dar si caracterologic. Luchian a fost unul dintre putinii pictori in epoca interesati nu numai de piesajul de tip grigorescian, dar si de acela urban, in special de margine de oras. Nu-l intalnim in expozitie decat in Putul din strada Clucerului, dar ni-l evoca si cele doua lucrari cu Ruinele de la Comana, mai ales aceea in care accentul cade pe arhitectura specifica tipului de monument. Se desprinde din lucrarile grafice viziunea lirica asupra naturii, nu in sensul idealizarii ei, ci in acela al peisajului – stare de suflet care va constitui de altfel o provocare in grafica perioadei urmatoare.

Ideea plasarii expozitiei in sala alaturata aceleia din expozitia permanenta in care sunt expuse operele lui Stefan Luchian ni se pare excelenta. Vizitatorul are astfel ocazia sa-si implineasca imaginea asupra creatiei acestui artist ce marcheaza, mai mult decat Grigorescu si Andreescu, inceputurile picturii romanesti moderne. Portretele lui din grafica, chiar daca putin prezente in expozitie, dovedesc o preocupare ce se va regasi la mai toti artistii ce-i urmeaza: interesul pentru desen ca mijloc de analiza a trairilor interioare ale personajului si a apartenentei lui la o categorie. Linia in acest tip de lucrari este obiectivizata, joaca un rol constructiv, in acelasi mod in care, in pictura, -modelarea- culorii structureaza forma. Desen, acuarela, pastel, guasa, Luchian se dovedeste maestru in stapanirea mijloacelor expresive. Se desprinde insa si din aceasta a doua expozitie de grafica ce ii este dedicata de Muzeul National de Arta certitudinea darurilor de pictor ale artistului, care izbuteste sa obtina culoare chiar in interiorul desenelor monocrome, cum sunt acelea in tus brun din expozitie, de exemplu.

Expozitia Luchian merita vazuta nu numai pentru frumusetea creatiilor, dar si pentru ca ocaziile de a te intalni cu grafica marilor pictori sunt rare. Materialele atat de perisabile ale graficii au nevoie de ingrijire speciala, de lungi perioade de odihna si de intuneric pentru a trai cat mai mult timp posibil.