Miniaturile Mughal

Revista India Perspectives readuce in atentia europenilor o remarcabila scoala de pictura, formata si dezvoltata in secolele XVI si XVII: Scoala Mughal. Interesul ei consta, pe de o parte, in operarea unei sinteze intre arta persana si spiritualitatea indiana, iar pe de alta parte, in perfectiunea caligrafica a compozitiilor. Intemeietorii ei au fost doi pictori din Persia, Mir Sayyud Ali si Abdus Samad, adusi la Delhi de Hamayun, imparat din dinastia Mughal. Cei doi au organizat un centru artistic in care au recrutat pictori talentati din intreaga Indie. Perfectiunea acestei arte a fost atinsa in timpul domniei succesorului lui Hamayun, Akbar, prin creatiile a patru pictori importanti, Mir Sayyd Ali din Tabriz, Khwaja Abdus Samad, Daswanth si Basawan, alaturi de care lucrau, la curtea lui Akbar, inca 13 artisti. Miniaturile Mughal se caracterizeaza, in prima perioada, prin decorativism si simtul culorilor, calitati preluate din traditia persana. O linie caligrafic trasata construia personajele si decorul in care erau plasate, culoarea fiind stralucitoare, asemanatoare emailului. Este vorba, in primul rand, despre ilustratii de carte, in care stilizarea figurilor joaca un rol important. Artistii indieni, veniti din toate regiunile tarii, introduc o alta dimensiune, specifica spiritualitatii lor: miscarea personajelor si prezenta, de asemenea, miscata, a animalelor. Cea mai importanta opera creata in prima perioada este manuscrisul ilustrat Dastan-i-Amir Hamza, cunoscut de obicei sub numele de Hamzanama. Este povestea vietii lui Amir Hamza, unchiul profetului Mohamed, manuscrisul fiind realizat de Mir Ayyid Ali. Peste 1.200 de compozitii au fost realizate intre 1550 si 1560. Din nefericire, s-a pastrat numai o mica parte dintre ele, si aceasta risipita prin diverse colectii din Europa si America. India mai poseda numai trei sau patru miniaturi. Compozitiile, in stil persan, prezinta femei, soldati, plasati in interioare de palate, forturi, pavilioane, cu multe detalii de arhitectura, plante exotice. Culorile sunt vii – rosu, albastru, galben si verde, umbrele joaca un rol important in sugerarea volumului. Akbar, interesat de religia hindusa, a comandat, spre sfarsitul secolului XVI, ilustrarea Mahabharatei. Sub conducerea lui Daswanath, au fost pictate 169 de pagini. In afara acestui manuscris, sub domnia celui de-al doilea Mughal, au fost realizate manuscrise de istorie, povesti clasice persane, poezie, carti de teologie. Multe dintre ele, cum ar fi Diwan, o culegere de poezii semnate de Amir Shahi sau Gulistan of Sadi se afla acum in importante biblioteci si muzee ale lumii, de la British Museum din Londra la Biblioteca Nationala din Paris. In atelierul de la curtea lui Akbar s-a creat, de fapt, stilul Mughal, prin introducerea efectului de tridimensionalitate si a unor elemente realiste in portretizarea personajelor si in detaliile de arhitectura. Succesorul lui Akbar a incurajat, la inceputul secolului XVII, aceasta evolutie. Fiind interesat de pictura europeana cu subiect religios, a determinat introducerea in arta indiana a unor caracteristici europene. Culoarea isi pierde o parte din stralucirea de email, artistii incercand armonizari ale tonurilor. Apar mobile europene, obiecte de arta, modul de tratare a cerului se schimba, sunt pictate draperii, ba chiar ingeri si cherubini. Scenele de vanatoare si portretele se multiplica, elemeentele de flora si fauna exotica invadeaza imaginea. Este ultima perioada importanta a stilului Mughal. Dupa 1627, interesul dinastiei Mughal se indreapta mai curand catre arhitectura si bijuterii, iar bigotismul unora dintre ei duce la condamnarea figurilor pictate si, in consecinta, la declinul picturii insesi. Pictorii ai fost obligati sa renunte la meseria lor sau sa migreze catre alte curti princiare. Cea de-a doua jumatate a secolului XVI si primele trei decenii ale urmatorului raman insa o perioada de referinta in istoria picturii indiene, elementele acestui stil pitand fi regasite tn cele mai diverse regiuni ale tarii, din Deccan, Rajasthan si dealurile Punjabului pana in nordul Indiei mult timp dupa ce dinastia Mughalilor se stinsese.