Dupa aproape doi ani de munca, eforturile organizatorilor Festivalului International Johann Strauss au fost pe deplin rasplatite in primul rand prin impactul extrem de puternic ce a determinat o afluenta de public si un entuziasm care au depasit asteptarile, dovedind ca Asociatia Romana a Iubitorilor Valsului are, de fapt, sute de membri al caror suflet a ramas tanar si indragostit de melodiile celebre si de ritmul nemuritorului dans. Este, incontestabil, o reusita absoluta, un pariu castigat in fata tuturor piedicilor si a celor sceptici, tocmai prin bucuria cu care spectatorii invadeaza sala Ateneului pentru a asculta piesele indragite, imaginandu-si ca valseaza intr-o ambianta de vis.
Din pacate insa, atmosfera de sarbatoare, de placere aproape copilareasca de a ne lasa purtati pe aripile unei muzici care cucereste de doua veacuri a fost -poluata- de indiferenta si maniera anosta in care Orchestra Festivalului a evoluat inca din prima seara, instrumentistii lasandu-se doar rare ori (in special in piesele cantate -repede- si -tare-) atrasi de frumusetea si stralucirea muzicii. Organizatorii s-au dovedit extrem de inspirati, optand pentru invitarea unor tineri solisti romani (a caror cariera se deruleaza prioritar pe scenele lumii) sau straini cu glasuri frumoase, expresivi, carismatici, inteligenti, care stiu sa cante opereta, un gen foarte special care solicita mult talent si multa munca. Daca tenorul Peter Widholtz a cucerit aplauze in special prin maniera agreabila de a interpreta ariile de Johann Strauss, soprana Simina Ivan, de un deceniu solista la Staatsoper Viena, a revenit pe scena bucuresteana dupa o nefireasca absenta (datorata celor care?ë nu s-au gandit pana acum sa o invite fie in spectacole de opera, fie in concert), incantand prin profesionalismul interpretarii vocale, prin talentul interpretativ cu totul deosebit atat in sensibila arie din opereta -Lasati-ma sa cant- de Gherase Dendrino sau in stralucitorul -Ceardas- din -Liliacul- de Strauss, cat si in nostalgicul vals -Les chemins de l*amour- de Poulenc (acompaniat la pian de acelasi Iosif Ion Prunner care a dirijat intreg concertul), in -Annen Polka- scrisa de acelasi Strauss oferindu-ne o adevarata demonstratie de virtuozitate cu adevarat artistica. La randul sau, soprana Irina Ionescu, pe care de asemenea nu am mai ascultat-o de cativa ani, ne-a convins ca activitatea sa din strainatate si-a pus amprenta asupra glasului (care a devenit parca mai amplu, mai egal, cu acut -acoperit- si coloratura perlata), dar si asupra rafinamentului expresiv, mult aplaudata in cele doua arii ale Adelei din -Liliacul-, dar si in dificila arie a Ofeliei din opera -Hamlet- de A. Thomas – ascultand-o, ne-am gandit cu tristete ca dupa absolvirea studiilor nu a fost angajata la Opera Nationala, ci la Opera din Constanta dar, din punctul sau de vedere?ë tot raul spre bine, pentru ca acum cariera sa internationala se contureaza cu tot mai multa anvergura. Din pacate nu este singurul caz de acest gen, pentru ca, la randul sau, mezzo-soprana Laura Cabiria a revenit pe scena -de acasa- dupa aproape un deceniu de cand canta in Austria, Germania, Olanda sau Belgia, glasul sau patrunzator fiind acum aplaudat in aria lui Orlovski din -Liliacul- si in valsul -Viena noastra mereu frumoasa- de Kurt Schmid (totodata dirijor al concertului de deschidere a Festivalului), aparitia eleganta si frazarea muzicala completand datele sale vocale native.
De altfel, Laura Cabiria a sustinut, in 26 august, si un recital de lied, in care, dupa opusurile de Brahms si Richard Strauss cantate cu sensibilitate si credinta, a dat culoare si prospetime -liedurilor populare- de Brahms interpretate in duet cu baritonul austriac Klemens Geyrhofer, excelent in genul miniatural, caruia ii confera un relief deosebit atat prin timbrul sau vocal cald si generos, cat mai ales prin stiinta de a rosti cuvantul, de a da contur frazelor (ceea ce am apreciat si in liedurile de Schubert si Brahms cantate in deschiderea recitalului. La pian, David Lutz a acompaniat cu rafinament, recunoscut fiind pentru stiinta de a colabora cu solisti vocali de marca in genul miniatural atat de pretentios, valsurile de Schubert pe care le-a abordat apoi ramanand in aceeasi sfera a delicatei transparente.
Un alt recital demn de semnalat a fost cel sustinut de violonistul Bogdan Vacarescu si pianistul Mihnea Racoveanu, doctoranzi la Academia Regala din Londra, respectiv la Academia de Muzica din Viena, etaland o virtuozitate performanta, claritate a constructiei si elemente expresive ce dovedesc disponibilitati solistice promitatoare.
Kurt Schmid se va afla la pupitrul orchestrei si in zilele viitoare din festival, avand astfel posibilitatea sa comentam ulterior prestatia sa, dar se cuvine sa apreciem dezinvoltura lui Christian Schulz care, intr-un program exclusiv orchestral, a dirijat in special piese de Johann Strauss (printre care si un vals dedicat Reginei Elisabeta-Carmen Sylva), mentionand, de asemenea, faptul ca Iosif Ion Prunner a inclus in programul sau de concert si doua valsuri mai putin cunoscute semnate de Iosif Ivanovici (orchestrate apoi de Sergiu Sarchizov), dar si o prima auditie a -Valsului revolutionar- pe care Strauss l-a compus in urma vizitei sale?ë cu peripetii la Bucuresti, in 1848.
Anca Florea
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
