Sub aceasta sintagma plaseaza prof. univ. dr. Viorel Tigu, restaurator de arta monumentala din Arad, pictura artistului din acelasi oras, Florian Liber, care, in filiera iconografiei bizantine, propune o suita de lucrari cu subiect religios, a caror expresivitate de tip modern este insa incontestabila. De formatie initiala cibernetician, Florian Liber urmeaza apoi cursurile Facultatii de Arte Plastice din Timisoara, intrand in grupul Prolog.
Recursul la arta bizantina este numai aparent in creatia artistului, impresia fiind determinata, in mare masura, de tematica religioasa a acesteia. De altfel, artistul insusi vorbeste despre -destructurarea- icoanei bizantine, concept modern care ne pune in garda asupra lipsei de reflectie intelectuala pe care o reclama Florian Liber afirmand, in urma cu cativa ani, -eu nu caut, eu gasesc-. Tenta plata a picturii bizantine devine la artistul aradean clar-obscur. Modalitate de a favoriza construirea volumului, de la reliefarea pometilor, de exemplu, din Asteptand, care -sparge- aparent emaciata figura a personajului, la alternanta de rigida figurare a corpului omenesc, cu ignorarea oricaror cunostinte anatomice, si de reliefare a muschilor daltoizi amintind de diferitele exercitii cu care culturistii delecteaza publicul, din Ecce Homo. Aparenta respectare a simbolismului cromatic, de exemplu in figurarea Fecioarei, este depasita de cautarea fortei expresive a culorii. E drept, pictura bizantina nu urmareste culoarea locala, dar nici nu o ignora in asemenea masura incat sa introduca rosul in figurarea ochilor personajelor. Acelasi lucru se poate spune, referindu-ne la aceeasi lucrare, despre combinatia rosu-ocru in care dramatismul este introdus de umbrele (de sorginte impresionista) verzui. Contrastul puternic lumina-umbra devine modalitate favorita de comunicare a mesajului, in primul rand psihologico-ideatic si emotional si, in al doilea, rand plastic. Desigur, in cazul unei picturi religioase, se poate afirma ca inducerea unui anumit sentiment este obligatoriu. Din lucrarile lui Florian Liber lipseste insa compasiunea. Contrastele puternice de lumina-umbra creeaza o atmosfera patetica, amintind mai curand barocul decat icoana bizantina, impresie datorata, evident, si unei -puneri in scena- a imaginii pe care tanarul ce s-a ocupat si de scenografie stie sa o faca foarte bine.
Nu punem la indoiala sinceritatea lui Florian Liber. Credem insa ca artistul se afla in plina cautare din punct de vedere artistic. Privindu-i sculpturile, care cauta, dupa marturisirea artistului, -sufletul arhaic al neoliticului-, nu putem crede altceva. Aflate la granita dintre idolii cicladici, de exemplu, si ciopliturile taranesti in lemn (material pe care il foloseste si artistul), ele isi descopera o coordonata mai curand rustica decat primitiva, mai aproape de stalpul de poarta decat de cariatida, fie ea si arhaica.
Doua lucruri ni se par interesante la acest artist. Pe de o parte, interesul vizibil pentru temele -esentiale-, pe de alta, capacitatea de a recurge la modalitati plastice diverse, de cele mai multe ori adecvate intentiei comunicarii. Ramane de vazut ce va rezulta din cele doua caracteristici atat de diferite pe care artistul pare ca le cuprinde in fiinta sa creatoare: propensiune pentru arhaic si inerenta exprimare in termenii contemporaneitatii, fie ea si vehement negata.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
