Desi combinata cu Libraria Teatrului National si functionand numai in jumatate de sala, Galeria Apollo ofera amatorului de arta expozitii bine alese si excelent panotate. Ne-a demonstrat-o si selectia din creatiile graficianului Nicolae Aurel Alexi si ale sculptorului Cristian Popa, prezentata acum. Daca primul este binecunoscut publicului bucurestean, cel de-al doilea se afla la prima expozitie in Capitala, in pofida faptului ca lucrarile sale au putut fi admirate la Lyon sau Nanterre.
Intr-o panotare eleganta, desenele si gravurile lui Nicolae Alexi ne invita intr-o lume stranie si amuzanta, in care citatul cultural se alatura ironicei – sarcasticei uneori – filosofii despre lume a artistului. Elemente suprarealiste, caracteristice, de altfel, acestui artist care poarta deliberat marca unui Salvador Dali, creeaza o atmosfera de senzualitate exacerbata si grotesca uneori, in care personaje mascate sau nu, sculpturi cu rotunjimi baroce, pitici, preoti devin generatori si prada in acelasi timp ai unei obsesii cultivat-lubrice. Artistul apeleaza la forme sculpturale, asezate sau nu pe soclu, la nuduri sau seminuduri steatopige plasate in decorul unor gradini luxuriante ale caror plante si arbori beneficiaza de o somptuoasa tratare. Finetei liniei, construind personaje sau frunzisuri, i se aliaza culoarea, in special in piesele in tehnica mixta (aquaforte si acuarela sau tus si acuarela), realizand spatii desprinse atat de timpul istoric, cat si de acela orar. Chiar daca primeaza sugestia nocturnului, o lumina egala, clara se desprinde din formele colinare indepartate ale Plimbarii prin gradina, umbrele statuilor din Sosirea piticilor presupun o sursa solara plasata undeva catre privitor, ca si desprinderea pe fundal a personajelor din Preot si enoriase sau din Dans in peisaj.
Lumea lui Nicolae Alexi este recompusa din piese culese din intreaga istorie a civilizatiei, reiterata ca istorie a pasiunii, a vanitatii (in sensul ei medieval), a unei viscerale conditii umane. Creatia lui se inscrie categoric in sfera esteticului gratie fortei imaginative a autorului, expresivitatii si elegantei liniei, rigorii compozitionale, simtului rafinat al culorii rar descoperit intr-o asemenea masura la un grafician. In catalogul expozitiei, criticul de arta Adrian Guta sintetizeaza de altfel cu acuitate esenta acestei creatii: -Nicolae Alexi are o fervoare imaginativa care ademeneste spre comparatii cu proza realist-fantastica sud-americana, desigur cu mijloacele specifice artelor vizuale. <Secventele> propuse de artist (desene imbinand forta de sugestie a graficului cu a picturalului) sunt meditatii asupra unei drame, situatii problematice general-umane sau cu oarecare specific local. Placerea detaliului nu deviaza spre barocul estetizant, ci este indeobste semnificativa-.
Centrul salii este ritmat de sculpturile lui Cristian Popa, artist care prefera lemnul si combinatiile din lemn si metale. Forme elegante se inalta de pe soclurile special gandite pentru fiecare piesa, nu numai din punct de vedere al volumului, dar si din acela cromatic, artistul dovedind o aplecare catre picturalitate prin jocul cromatic generat de alaturarea lemn-alama, lemn-cupru, carora li se adauga uneori si argintul, dar si de alternanta mat-polisat. Unele piese sunt compuse, in maniera postmodernista din deformarea si reformarea unor obiecte utilitare. Ceainicul etaleaza fragmente de furculite, linguri, manere de cutite, de exemplu, Orgoliul este -sustinut- de un umeras continuat de o fantosa metalica. Artistul se joaca cu planurile, uneori demonstrativ, ca in Printesa, creeaza forme ce obliga spatiul sa se plieze in jurul lor, ca in Marele pocal sau Privire, imagineaza altele care il obliga sa circule in corpul piesei: Dansul luminii, Metamorfoza, Sustinere. Cateodata, pliurile foitei de metal par a purta o poveste istoriata, alteori culoarea se asterne pe suprafata lemnului pentru accentua expresivitatea ritmarilor cu mijlocele sculptorului (Intoarcerea). Piesele realizate de Cristian Popa imbina cu dezinvoltura un anume tip de monumentalitate (Privire) cu decorativul (Testoasele), tentatia comentariului intelectual (Semn, Sunet) cu aplecarea amuzata si, eventual dublata de nostalgie, asupra obiectelor comune sau universului miniatural (Portofel, Geanta, Miriapod).
Dincolo de valoarea indiscutabila a creatiei fiecarui artist in parte, trebuie remarcata stiinta cu care piesele au fost selectate si plasate in expozitie. Impresia de unitate expresiva, de complementaritate a universurilor celor doi creatori confera expozitiei o dimensiune estetica in plus, atat de necesara receptarii artei si, din pacate, destul de rar implinita.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
