Galeria Simeza gazduieste o expozitie de pictura si grafica cu lucrari semnate de trei tinere artiste: Teodora Florescu, Adalgiza Harabagiu si Mirela Hagiu, interesanta, in primul rand, prin caracteristica comuna a expozantelor: ancorarea in universul cotidian si optiunea ferma pentru modalitatile figurative de expresie. Naturile statice, peisajele, din cand cand portretul sunt temele cercetate si puse in pagina cu rigoare constructiva. Uneori, ca in cazul naturilor statice, ale Teodorei Florescu, cautarile compozitionale amintesc epoci, chiar artisti la care preocuparea pentru plasarea obiectelor in spatiu si armoniile geometrice erau profesiune de credinta. Ecouri cezanniene, accente poetice amintind de Bonnard ne intampina in pliurile unui servet, in ritmul dungilor din alta imagine, in combinatia de forme sferice ale aranjamentului cu fructiera, sticla si lamai. Artista este sedusa de jocul luminii pe suprafetele polisate, de transparentele sticlei, lumina jucand si rolul de unificator al compozitiei de multe ori. Spre deosebire de naturile statice, peisajele sunt mai curand transpuneri ale unor stari de suflet. Si aici, lumina joaca un rol important, masele de culoare nemaiavand insa acelasi rol constructiv.
In aceeasi directie ne poarta si creatiile Adalgizei Harabagiu, la care insa influentele -de scoala- sunt mai putin vizibile. Apare in cateva opere preocuparea pentru reflectia asupra universului inconjurator, pentru comunicarea cu acesta, fie prin crearea imaginii reflectate, prezenta si intr-o natura statica si in compzitia In oglinda, fie printr-o simbolistica transparenta, declarata chiar in titlul lucrarii, ca in cazul aceleia intitulate Greutatea. Crearea unui spatiu imaginar se realizeaza, paradoxal am spune, in naturile statice, prin plasarea lor in aer liber sau prin sugerarea unui suport litic. Preocuparea pentru decorativ, pentru crearea unor decoruri cu acest sens se afirma mai ales in peisaj. Ne gandim la Zbor, dar si la unele imagini cu gospodarii de la Brebu, locul devenit celebru in istoria artei romanesti datorita lui Stefan Luchian.
In ultimul timp, a revenit in creatia mai multor artisti interesul pentru peisajul urban, pentru valentele afective ale caselor si strazilor. Chiar cu un subtext documentar, atunci cand vorbim despre monumente. Este si cazul multora dintre piesele expuse de Mirela Hagiu, la care exactitatea redarii arhitecturilor este dublata de poetizarea lor prin lumina si culoare. Exista dorinta de a capta spiritul cladirilor, de a-l comunica privitorului, artista intitulandu-si chiar unul dintre peisaje Portret de casa veche. Ne-a retinut atentia una dintre lucrari prin contrapunctul la restul expunerii. Intitulata Apus, devine simbolica prin apelarea la o cromatica restransa, peisajul fiind construit in negru, vibrat din loc in loc de portiuni restranse de ocru si alb. Preocuparea constructiei formale in interiorul unui singur ton nu este desigur noua, nici macar pentru alegerea unei culori atat de dificile cum este negrul, dar ea s-a manifestat mai rar in pictura romaneasca, mai curand ca demostratie de forta, decat ca optiune picturala durabila. Ramane de vazut daca Mirela Hagiu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
