Premiera mondiala la Opera din Iasi

In plina vara, Opera din Iasi a propus publicului un eveniment cu totul special – o premiera mondiala semnata de Iulian Arcadi Trofin, absolvent al clasei de pian a Universitatii de Arta din frumosul oras moldav, stabilit de aproape doua decenii in Italia, la Reggio Emilia, o zona incarcata de legende si castele ce atesta o istorie spectaculoasa, adesea fascinanta, ca o poveste cu cavaleri, imparati si rivalitati despre care astazi se citeste in cartea de istorie, dar care s-au petrecut aievea. Opera sa – mai curand un poem liric sau oratoriu – intitulata Enrico la Canossa, bazata pe poemul scris in 1989 de Renzo Barazzoni, personalitate marcanta in acea regiune din Peninsula, se opreste la celebra penitenta pe care imparatul Germaniei, Henric IV, a fost nevoit sa o faca in fata Papei Grigore VII, mergand in genunchi la Canossa, unde acesta era gazduit de Matilde, puternica si influenta contesa si ducesa de Lorena, care incerca sa rezolve conflictul intre -cruce si vultur-. Pentru a nu-si pierde tronul, Henric a stat trei zile in fata castelului acesteia, in plina iarna, descult, infometat, pentru a-l convinge pe Papa sa-l ierte si sa revoce excomunicarea la care fusese supus in urma acuzelor pe care trufasul imparat i le adusese in Conciliul de la Worms. Convins de argumentele Matildei si de cainta (cel putin aparenta) a imparatului, Papa ii acorda iertarea, Henric fiind insa convins ca aceasta impacare ii va nemultumi pe principii germani, dar va asigura tronul. Lucrarea se incheie cu un imn ce preaslaveste inteligenta, generozitatea si diplomatia Matildei.

O poveste adevarata din secolul XI, pe care autorul a transpus-o intr-o partitura a carei muzica este impregnata de elemente modale si de sorginte gregoriana, astfel incat intreaga atmosfera creata poarta spectatorul in plin Ev Mediu, liniile melodice si scriitura vocal-instrumentala evocand stilul si spiritul epocii, aspect sustinut si intregit de decor si mai ales de costumele decupate parca din gravurile vremii, intr-o nota de austeritate si eleganta (scenografia Oana Lazar, Nicolae Mihaila). Regia imaginata de Anda Tabacaru-Hogea reuseste sa sublinieze planurile paralele pe care se desfasoara actiunea, plasand pur si simplu grupurile sau personajele in extremele scenei, singura alaturare fiind momentul in care Henric ingenuncheaza la picioarele Papei.

Abordand o partitura extrem de diferita fata de cele din literatura clasica sau romantica de gen, interpretii s-au confruntat cu o anume dificultate in conturarea stilistica si expresiva, in realizarea unei emisii adecvate pentru scriitura vocala si a manierei de atac, vibrato etc. pentru cea instrumentala, dirijorul Corneliu Calistru reusind sa imprime, in final, o linie unitara, omogena, care in timp va capata, cu siguranta, un plus de pregnanta sub aspectul apropierii de specificul muzicii gregoriene, de Ev Mediu in general.

Tenorul Tudor Florenta a parcurs partitura rezervata lui Henric, incercand sa-i confere consistenta expresiva, ceea ce a realizat insa in special in plan scenic. Brandusa Motoc, interpreta rolului Matilde de Canossa, a conturat un personaj credibil, plin de prestanta si caldura, in timp ce Constantin Cristea, in intruparea Papei Grigore VII, a fost insuficient din punct de vedere vocal, lipsit totodata de grandoarea specifica statului papal intr-o vreme in care biserica era atotputernica. Irina Scafaru, Elena Rosca, Daniel Groza si multi altii au completat distributia, corul (pregatit de Valeriu Gadei) a sunat frumos, cu o participare scenica sugestiva, astfel incat, privit in ansamblu, spectacolul a fost o reusita cu multiple semnificatii, marcand debutul lui Iulian Trofin in genul liric, prezentarea unei premiere mondiale pe scena ieseana, intalnirea interpretilor si a publicului cu o muzica speciala ca sonoritate, dar accesibila si unitara in conceptie.

Efortul depus de toti cei implicati in acest demers, entuziasmul cu care a fost sustinuta ideea de a prezenta lucrarea ieseanului din Italia pe scena -de acasa-, dar si speranta ca poate Enrico la Canossa va fi aplaudata si in Reggio Emilia (o zona in care Matilde este venerata, iar castelele sale ar fi ideale pentru a gazdui asemenea productii cu parfum de epoca) merita aplauzele noastre, asemeni autorului-debutant caruia ii dorim sa… recidiveze.