Muzeul National al Literaturii Romane prezinta o expozitie mai putin obisnuita. Nu vedem nici manuscrise sub sticla, nici exemplare princeps cu dedicatii, nici calimari, pene sau lulele care sa fi apartinut -marilor- scriitori. Exponatele sunt trei calculatoare si panourile pe care se proiecteaza imaginile de pe monitoare. Inauntrul cutiilor inteligente, gravat pe hard disk-uri, se afla rezultatul partial al unui proiect ambitios: EuroLiteraTour. Finantat de programul Cultura 2000 al Uniunii Europene, proiectul isi propune sa puna la indemana tuturor nici mai mult si nici mai putin decat intregul patrimoniu literar al Europei. Se presupune ca tanarul care nu mai pune mana pe vreo carte o va devora, in schimb, din ochi, si o va rasfoi cu mouse-ul. Proiectul isi propune sa puna in evidenta radacinile comune ale literaturii europene si diversitatea manifestarilor crescute si inflorite din aceste radacini. Expozitia este multimedia, este interactiva, dar nu este vizitata. Indiferenta publicului spune multe. Autorii au mizat pe atractivitate, accesibilitate, interactivitate, pluridisciplinaritate, informatizare si multilingvism, cautand sa promoveze dialogul cultural in contextul literaturii europene. Pariul cu calculatorul a fost, din nefericire, pierdut.
Speranta ca practicile tehnologiei informatiei vor redeschide apetitul pentru lectura este veche: a formulat-o, cel dintai, Umberto Eco, pe vremea cand largimea de banda a comunicarii prin Internet era redusa, astfel incat erau preferate textele, nu imaginile sau sunetele. Autorii proiectului au gandit la fel, dar au adaugat poze si cantece. Ei au oferit un sistem interactiv de informatie structurata progresiv, pe un ecran la care comanda se da prin atingere (Info touch). Continutul este prezentat in doua moduri. Pe doua dintre calculatoare, el este aranjat in pagini web, explorate printr-un browser. Pe un al treilea, ruleaza o aplicatie ingenioasa, care imita o carte cu aspect de anticariat, ale carei pagini pot fi intoarse la comanda. Artistic vorbind, demersul este kitsch, efectul este insa spectaculos. Paginile nu prezinta doar texte, ci si ilustratii, fragmente de filme, fisiere sonore, prin care se ofera lecturi cu voce tare. Multimedia e la ea acasa, iar tehnologia e bine stapanita. Realizatorii proiectului cred cu toata sinceritatea ca propun o imagine virtuala si dinamica a literaturii. Le lipsesc insa gustul si discernamantul.
Cartea electronica a atras, in primul rand, prin faptul ca elimina cheltuielile de tiparire si de difuzare. Ea poate fi inregistrata pe discul compact sau poate fi localizata la o adresa din spatiul virtual, de unde se transfera pe calculatorul personal, gratis sau contra cost. Diferentele tehnologice dintre cele doua solutii impun diferente de conceptie a respectivelor continuturi. Uneori, pentru a utiliza capacitatea mare de inmagazinare a discului, se strang laolalta carti eterogene, ca in mai vechile antologii Liternet sau Noesis, al caror slogan publicitar era -100 de volume la pretul unuia singur!- Alteori, se inregistreaza pe disc opera completa a unui autor, ilustrata copios si insotita de istoria receptarii sale, ca in excelentele editii multimedia -Caragiale-, Brancusi- si -Nichita Stanescu-, realizate de Societatea Noesis. A publica in mediul digital te scuteste de umilintele la care te supun redactiile si editurile. Poetul care publica pe web aminteste de Orlando, eroul din piesa Cum va place a lui Shakespeare, cel care-si lipea pe trunchiurile arborilor din padurea Ardenilor foile cu versuri inchinate Rosalindei. El era fericit ca se putea exprima, chiar daca bufonul, critic prin excelenta, ii comenta cu sarcasm incercarile. A fost, de altfel, rasplatit, caci a dobandit ca partenera pe singura cititoare care, pentru el, realmente conta: aceea care-l inspira. Adversarii cartii electronice sunt transanti. Harold Bloom spune ca a citit romanul Timeline de Michael Crichton pe calculator si ca a gasit experienta dezamagitoare: -In biblioteca mea se afla carti pe care le-am uzat de atatea recitiri. Le indragesc pentru copertele lor indoite, pentru paginile lor ingalbenite. Cartea ca obiect are o aura de neinlocuit-. Nicolae Manolescu afirma ca mediul virtual ar fi, prin excelenta, spatiul culturii de mana a doua, acaparat de veleitari. Mediul virtual este considerat de catre -profesionistul culturii- drept un -surogat- cultural, un -mijlocitor- dubios si deformant. La randul sau, romancierul William H. Gass considera ca nu putem separa continutul cartii de corpul ei, -legatura- care tine – fizic si conceptual, in acelasi timp – cuvintele si frazele impreuna, intr-un tot unitar.
Transpunerea literaturii in mediul virtual nu trebuie sa fie mecanica. De la Marshall McLuhan stim ca orice mediu de comunicare impune o regandire a continutului care se comunica. -Mediul este mesajul-, obisnuia sa spuna teoreticianul, neuitand sa adauge ca -mediul este masajul-, deoarece implica stimularea diferentiata a simturilor. Cand o revista virtuala – electr@ – afirma ca distinctia dintre tangibil si virtual si -falsa- disputa dintre partizanii publicarii pe hartie si partizanii mediului electronic ar fi lipsite de sens, ea arata ca nu-si constientizeaza menirea. Publicarea digitala impune alte criterii de calitate decat cea pe hartie, ea nu este o solutie pragmatica, care sa tina doar de eficienta economica.
Realizatorii proiectului digital EuroLiteraTour sunt, si ei, din pacate, convinsi, ca orice continut poate fi transpus in orice mediu. Il citeaza pe G. K. Chesterton, punand in exerga fraza -O camera fara carti este ca un trup fara suflet-, dar cred ca prezenta unui calculator bine indopat cu literatura ar reusi sa dea camerei un acelasi suflet. Literatura nu trebuie transpusa mecanic dintr-un mediu intr-altul, ci trebuie reinventata, de fiecare data cand tehnologia ii propune un nou mediu de comunicare. Modul simplist, didactic, in care proiectul prezinta -sinteza- literaturii europene, cu autorii sai reprezentativi, deceptioneaza. Structura este una cronologica, incluzand -principalele curente-, adica: Antichitatea (greaca si latina), Evul Mediu, Renasterea, Clasicismul si Barocul, Iluminismul, Romantismul, Realismul, Naturalismul, Parnasianismul, Simbolismul si, la gramada, Literatura Moderna si Contemporana. Obsesia -ismelor- arata o mentalitate de licean, respectuos fata de sistematizari. Lasand la o parte diferenta de pondere dintre curentele inventariate, axarea pe capitole omologate de dictionare este, in sine, precara. Cu mult mai pertinent este demersul unei reviste virtuale ca norii (www.cloudsmagazine.com), care vrea sa se concentreze pe -viata-, nu pe -isme-, acestea din urma nefiind decat concepte care expliciteaza alte concepte. O alta revista virtuala, devenita un adevarat portal (www.liternet.ro), pune la dispozitia cititorilor, in mod gratuit, carti electronice scrise special pentru mediul virtual, cum ar fi -volumul- As Times Goes By al lui Radu Cosasu. Punerea in pagina, compozitia, stilul, totul este reglat in functie de specificul mediului care cere -o noua lectura-, de la un nou tip de cititor.
Promovarea lecturii si diseminarea prin mijloace informationale a literaturii europene nu trebuie sa insemne simpla transpunere in noul mediu a enciclopediilor indigeste si a -lecturilor obligatorii- de la scoala. Mediul virtual are nevoie de o alta retorica decat cea a claselor de dirigentie, si este menit sa promoveze acea literatura care e scrisa special pentru el.
Adrian Mihalache
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
