Reeditarea unei capodopere

In 1983, la Editura Facla, aparea traducerea lui Corneliu Papadopol a Marturisirilor escrocului Felix Krull de Thomas Mann. Dupa doua decenii, aceasta este republicata de Editura RAO, in conditii grafice de exceptie. Este, in primul rand, o noua sansa acordata cititorilor romani de a se bucura de lectura acestui roman, tinand cont ca, la noi, receptarea lui a fost una vaga, in raport cu celelalte scrieri ale lui Thomas Mann. Iar asta, in ciuda informatiilor – e drept, de ordin anecdotic – furnizate de istoria literaturii. Se spune ca, pentru a-si contura personajul, romancierul a pornit de la un model real, un anume George Manolescu, individ cunoscut in cercurile mondene occidentale de la inceputul secolului XX pentru viata sa aventuroasa si escrocheriile sale. De la acesta si pana la destinul personajului Felix Krull este, desigur, cale lunga. Mann a facut din acesta mobilul unei istorii care gloseaza asupra conditiei artistului, a posibilitatii de a-ti crea o alta identitate, de a-ti construi un univers al tau asa cum ti l-ai dorit, chiar daca iluzoriu.

Este o -scriere foarte ciudata-, lucru asupra caruia ne-a avertizat insusi autorul. Aceasta -ciudatenie- a romanului – caracteristica subliniata in mod repetat si de catre profesionistii lecturii – nu se rezuma doar la subiectul in sine, aparent lipsit de greutate, facil. Insusi destinul personajului a ramas suspendat, Thomas Mann nu a mai reusit sa ajunga la finalul acestei istorii. Consemnarea Memoriilor fusese intrerupta atunci cand scriitorul incepuse celebra Moarte la Venetia. Va reveni asupra manuscrisului dupa aproape 40 de ani. Revizuirea acestei prime parti deja scrise pare sa fi fost facuta cu placere, intrucat Mann indragise atat proiectul intregului roman, cat si pe personajul in jurul caruia acesta incepuse sa fie cladit. Insa prima parte (si singura) a acestor Memorii apare abia cu un an inainte de disparitia autorului. Calatoria simpaticului escroc in jurul lumii se intrerupe brusc; ea ramane sa fie continuata in imaginatia cititorului. Cartea devine mai enigmatica si mai incitanta parca tocmai din aceasta cauza. Chiar si neterminata, povestea vietii lui Felix Krull este o capodopera. Nicaieri in opera lui Mann nu va putea fi regasita aceeasi intensitate a tonului ironic, aceeasi pofta de a povesti in stil anecdotic sau de a etala teorii pe zeci de pagini doar din simpla dispozitie ludica. Afli episoade memorabile, dar nu atat prin originalitatea celor povestite, cat mai ales prin maiestria cu care sunt redate, inca de la primele fraze ale cartii. In putine alte cazuri mi s-a parut la fel de indreptatita sintagma: -Tonul face muzica-. Marturisirile escrocului Felix Krull se constituie intr-o lectura cu adevarat placuta, la acest lucru contribuind superba versiune romaneasca semnata de catre Corneliu Papadopol. Va invit sa-l redescoperiti pe Thomas Mann, intr-o ipostaza scriitoriceasca sensibil diferita de cea cu care v-ati obisnuit.

Stefan Postelnicu