Repere pianistice exceptionale

Ultima decada a lunii ianuarie a propus melomanilor doua repere extrem de interesante in lumea tinerei generatii de pianisti, fie la inceput de drum, fie deja in circuitul vietii noastre muzicale, in ciuda varstei la care multi inca se mai joaca sau viseaza la… ce vor face mai tarziu.

La Sala Mica a Ateneului Roman, pianista Simona Strungaru a sustinut primul sau recital important, care, la nici 21 de ani, a recomandat-o ca fiind un talent de mare valoare, cu o tehnica performanta si mai ales cu un echilibru interior, o forta si o inteligenta ce-i permit realizarea unor constructii sonore clare, cu planuri expresive bine conturate si un desen melodic incarcat de sensuri si consistenta ideatica. Programul dificil si pretentios, alcatuit din opusuri de Berg, Schumann, Bach si Enescu, a incantat si prin acuratetea stilistica, prin alternarea suprafetelor lirice cu cele de virtuozitate intr-o maniera ce dovedeste o maturitate artistica demna de admiratie. Studenta in anul III la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti – clasa prof. Viniciu Moroianu (a carui maniera interpretativa, finetea si profunzimea analizei paginilor pe care el insusi le abordeaza pe podiumul de concert si-au pus amprenta benefica asupra formarii discipolilor sai), Simona Strungaru a plecat imediat dupa recital in Elvetia, unde a sustinut examenul de admitere la una dintre academiile de prestigiu, unde spera sa-ti continue studiile incepand din acest an. Cu siguranta, calitatile sale deosebite o vor impune atentiei si pe acele meleaguri, de unde speram sa revina cat mai curand pentru un nou recital deja asteptat de publicul care a descoperit-o, in acea seara, cu incantare.

Cateva zile mai tarziu, la sala Radio a evoluat micuta pianista Alina Elena Bercu, bine cunoscuta deja publicului, elogios apreciata de specialistii din tara si din strainatate, interpretand, la doar 13 ani (pe care ii va implini in 9 februarie), dificilul Concert nr. 3 de Beethoven in compania Orchestrei de Camera Radio, dirijata de maestrul Ludovic Bacs. Siguranta tehnica, anvergura si sensibilitatea niciodata exagerata, constructia clara, fermitatea si dezinvoltura cu care a exprimat stari emotionale intr-o lucrare in care monumentalitatea se imbina cu pagini de un lirism ce prefigureaza romantismul veacului XIX, au entuziasmat publicul care, aplaudand indelung, a beneficiat si de un bis – Preludiul nr. 3 de Rachmaninov – care a adus o cu totul alta atmosfera, o alta lume de idei si sentimente, in sonuri delicate, abia sugerate, incarcate de visare si, din nou, de romantism, dar de o factura diferita, semn ca stilul si cunoasterea specificului fiecarui compozitor in parte reprezinta un element important in pregatirea solistei. De altfel, toti elevii prof. Stela Dragulin s-au remarcat, in timp, prin maturitate artistica, prin constientizarea fiecarui aspect interpretativ – nicidecum efect al -mimetismului-, al preluarii mecanice a indrumarilor maestrei lor, care este recunoscuta prin exigenta si dragostea cu care formeaza micii pianisti, construind adevarate personalitati artistice, muzicieni cu o pregatire complexa, al caror talent exceptional este astfel pus in valoare nu doar prin date tehnice performante, ci mai ales prin aprofundarea ideatica si expresiva a muzicii abordate. Nu intamplator se vorbeste despre -secretul- scolii Stela Dragulin – putini sunt insa copiii care raspund cerintelor sale, pentru ca disciplina, munca intensa, neintrerupta sunt cerinte fundamentale; inzestrarea cu o putere de munca si o vointa aparte trebuie sa completeze talentul pentru a reusi sa faca fata solicitarilor multiple in plan solistic, dar si cursurilor muzicale si de cultura generala – de altfel, Alina Bercu are doar medii de 10, ceea ce este, in sine, o performanta, dar cu atat mai demna de apreciat daca tinem seama de programul sau extrem de incarcat – spre exemplu, imediat dupa succesul concertului bucurestean, a inceput pregatirea turneului pe care, intre 1 si 10 februarie, il efectueaza in SUA (unde va sustine recitaluri la New York si Philadelphia), apoi in 28 februarie va concerta la Iasi (in compania Filarmonicii, cantand Rapsodia pe o tema de Paganini de Rachmaninov); vor urma, intre 2 si 10 mai, recitaluri la Florenta si Milano, apoi concerte la Brasov si Ploiesti (cu Concertul nr. 2 de Chopin), pentru ca in 14 noiembrie sa fie invitata la Hamburg (cu Concertul in sol major de Ravel), iar in decembrie, in celebra sala Gasteig a Filarmonicii din Munchen, unde va canta din nou dificila si spactaculoasa Rapsodie de Rachmaninov. Si daca adaugam si faptul ca Alina are deja un CD editat la Casa Radio in 2002, cu opusuri de Mozart, Beethoven, Schumann, Ravel si Liszt, ne dam seama ce volum imens de munca inseamna succesul la varsta copilariei – dar aplauzele publicului, florile, cronicile elogioase si aprecierea unor celebritati precum Zubin Mehta (care si scria, in 22 mai 2002, cu certitudinea -ca va avea o cariera cu mult, mult succes-) reprezinta rasplata pe deplin meritata de Alina Bercu, fetita care, in 9 februarie, isi va aniversa ziua de nastere probabil tot in fata pianului, alaturi de parintii sai si de profesoara sa, Stela Dragulin, care, evident, face parte din -familie-, fiind si -mama- plina de afectiune, si pedagog, si un impresar redutabil pentru elevii sai.