S-a lasat cortina la finalul Festivalului Enescu

Ultimele zile din Festivalul Enescu au adus, din nou, momente de incantare, dar si dezamagiri sau nedumeriri generate de abordari cel putin ciudate ale unor partituri care ar fi meritat o soarta mai buna. Am trecut de la deruta la uimire si apoi la enervare urmarind recitalul renumitului pianist Ivo Pogorelich care, in ciuda unei tehnici superperformante, a etalat o maniera de -recitire- a partiturilor prin care se estompau temele principale, totul reducandu-se la formule disparate, prezentate cu un tuseu rotund, dar fara un contur definit, in nuante preponderent cenusii, cu scurte rabufniri agresive in forte; si ceea ce a parut incredibil (dar adevarat) a fost faptul ca opusurile de Beethoven, Scriabin sau Rachmaninov au sunat absolut la fel, fara nici o diferentiere stilistica, expresiva sau cel putin de atmosfera. Am plecat de la Ateneu tristi, revoltati sau cel putin contrariati, indreptandu-ne catre Sala Palatului, unde speram sa ascultam un concert care sa compenseze disconfortul interior provocat de o celebritate care se pare ca si in strainatate socheaza tocmai prin acest -altceva- pe care il propune. Dar a fost o zi cu ghinion, pentru ca si Orchestra Simfonica din Viena ne-a oferit surprize neplacute inca de la prima lucrare – Suita I de Enescu – interpretata cu destula indiferenta sub bagheta lui Gerd Albrecht, dar mai ales -ciopartita- intr-un mod nepermis unor profesionisti care, chiar daca nu agreeaza o partitura, nu au voie sa taie fragmente intregi, probabil pentru a scapa de -corvoada- de a canta Enescu. Este adevarat ca impunerea programarii unei lucrari romanesti este poate nediplomatica (fiind de preferat o invitatie eleganta de a aborda muzica noastra de reala valoare in concertele din festival), dar devine inadmisibila o asemenea trunchiere. De altfel, si Concertul de Liszt ce a urmat a fost sub asteptari, pianistul Janis Vakarelis chinuind clapele destul de neplacut pentru urechile noastre si asa stresate. Simfonia I de Brahms a fost cantata insa cu mai multa ingrijire, densitatea orchestrei, claritatea constructiei si cele cateva elemente de expresie convingandu-ne ca, de fapt, ansamblul poate fi de calitate atunci cand exista bunavointa si cand la pupitru se afla un dirijor adevarat. Dupa asemenea -dusuri reci-, concertul nocturn sustinut de Trio ABEGG in ciclul -Beethoven by Midnight- ne-a redat bucuria de a asculta muzica in versiuni inspirate.

Muzica romaneasca a secolului XX

Daca recitalul de lieduri pe versuri de compozitori romani, prezentat anterior de catre soprana Bianca Manoleanu (la pian Remus Manoleanu) si tenorul Florin Diaconescu (acompaniat de Verona Maier) a fost programat simultan cu un alt concert derulat la Ateneu, vaduvind numerosi melomani de placerea de a aplauda miniaturi vocale de mare frumusete (plasarea recitalului la Muzeul Cotroceni, de unde se ajungea greu la Sala Palatului pentru concertul de seara, precum si ploaia rece fiind argumente in plus care i-au defavorizat cert pe interpreti), in schimb seria matineelor desfasurate sub genericul -Muzica romaneasca a secolului XX- la Sala Radio au permis sambata audierea unor piese cunoscute de Marcel Mihalovici, Ulpiu Vlad, Dinu Lipatti, Radu Paladi, Theodor Rogalski, Alexandru Pascanu, Corneliu Cezar, alaturi de prime auditii absolute semnate de Violeta Dinescu, Doina Rotaru, Lucian Metianu (solisti de marca – Adrian Petrescu, Mihai Ungureanu, Ion Bogdan Stefanescu, Marin Cazacu, Ion Ivan Roncea, Viniciu Moroianu, Aurelian Octav Popa, Nicolae Licaret – conferind un plus de sensibilitate si frumusete partiturilor extrem de interesante), iar duminica, un public avizat a aplaudat evolutia ansamblurilor -Trio Contraste-, -Aperto-, -Archaeus-, D*al segno- in lucrari de Aurel Stroe, Anatol Vieru, Dan Dediu, Tiberiu Olah, Adrian Iorgulescu, Horia Surianu, Ghenadie Ciobanu, Sorin Lerescu, Octavian Nemescu, Liviu Danceanu, Adrian Pop. Parte dintre solistii concertului de sambata s-au regasit si in programul enescian prezentat luni la Ateneu, unde au cantat si Anda Petrovici, Marian Movileanu, Adriana Maier, Dan Cavassi, Dan Joitoiu, Cristian Suciu, Iosif Ion Prunner, Marius Brenciu si Cvintetul de suflatori al Filarmonicii bucurestene.

Diplomatie muzicala nationala

Dupa-amiaza de sambata a prilejuit, la Ateneu, intalnirea cu -Solistii din Moscova- care, sub conducerea lui Iuri Bashmet (si in ipostaza de violonist), a cantat poate usor mecanic Concertul brandemburgic nr. 6 de Bach, apoi doua Intermezzi de Enescu talmacite cu finete, oferind in continuare variante cu acompaniament orchestral (in versiunea imaginata de Denisov) ale unor celebre Capricii de Paganini si ale unor piese de Kreisler, solist fiind Julian Rachlin, sonoritatea stralucitoare, omogena si fluenta a ansamblului regasindu-se si in Cvintetul op. 115 de Brahms, oferit in aranjamentul realizat de Iuri Bashmet pentru orchestra si viola, el insusi fiind solist, dovedind o virtuozitate extrema si o suplete aparte a discursului melodic. A fost ziua violonistilor de clasa, pentru ca la Sala Palatului l-am reascultat pe Gidon Kremer in dificilul Concert de Sibelius, in care l-am aplaudat pe maestrul care, la 56 de ani, apeleaza deja la mici efecte care sa mascheze inteligent eventuale probleme de agilitate, diferenta fata de spectaculozitatea interpretarii sale din 1998 fiind evidenta; artistul a cantat acompaniat cu multa siguranta si discretie de catre Filarmonica din Helsinki, un ansamblu care, sub bagheta charismaticului Leif Segerstam, a constituit o adevarata revelatie prin calitatea sonora, prin minutia cu care a conturat fiecare fraza, reliefand fiecare sens si nuanta expresiva, conferind atat opusurilor de Sibelius (fantezia simfonica Fiica lui Pohjola, Vals Liric si poemul simfonic Finlandia), cat si poemului Vox Maris de Enescu o paleta coloristica bogata, o linie plina de eleganta si frumusete, colaborand excelent cu tenorul Marius Brenciu si cu Corul Filarmonicii clujene (pregatit de Cornel Groza). A fost o incantare, dar si o demonstratie de bun gust si profesionalism, un exemplu de punere in valoare a muzicii unui compozitor de scoala nationala asa cum se cuvine, fara osentatie, cucerind publicul doar prin calitatea unor partituri pe care, cu siguranta, dupa o asemenea interpretare, melomanii vor dori sa le reasculte. Iar faptul ca in Festival pana si LSO a optat pentru piese de Sibelius este o confirmare fara echivoc a reusitei unui asemenea demers -diplomatic- in timp, un semn clar ca impunerea, obligativitatea de a canta un anume autor in cadrul Festivalului dauneaza, de fapt, imaginii si succesului acestuia. Surprizele placute au continuat la Ateneu, unde -Camerata Salzburg- s-a dovedit un ansamblu suplu, sclipitor, acompaniind cu rafinament in Triplul concert beethovenian (in care ne-a incantat sunetul cald, frazarea violoncelistului Mario Brunello, in timp ce violonistul Martin Panteleev si pianistul Derek Hann au fost doar corecti), abordand de asemenea, pe aceleasi coordonate, uvertura Prometeu si Simfonia II.

Arta liedului si modernitatea dansului

A doua zi, soprana Cheryl Studer a sustinut o adevarata lectie de stil wagnerian si straussian, convingandu-ne de calitatea exceptionala a glasului sau dramatic, dar si de faptul ca respiratia si lipsa de sustinere o determina sa cante -sub ton-. Din pacate, Orchestra de Camera Radio a fost intr-o zi nefasta, chixurile la suflatori exasperandu-ne pe tot parcursul concertului, in timp ce corzile s-au straduit sa realizeze momente bine echilibrate in Simfonia Blumine de Mahler (de fapt o initiala parte secunda a Simfoniei I) si in Simfonia Clasica de Prokofiev, dirijor fiind Christian Benda. Nici Orchestra Simfonica din Praga nu s-a evidentiat in mod deosebit in rapsodia Taras Bulba de Janacek si Suita nr. 2 Sateasca de Enescu, colaborarea cu pianisa Cristina Ortiz in Concert nr. 2 de Rachmaninov concretizand o varianta -in miniatura- a monumentalei partituri care cere forta, anvergura solistica, arcuiri generoase si desfasurari romantice impresionante. Tarziu, in noapte, violoncelistul David Geringas si pianistul Ian Fountain au abordat sonatele de Beethoven cu o anume agresivitate sonora, desi ambii interpreti sunt cotati extrem de bine pe plan international.

Asteptata cu vie curiozitate, Gala de balet a adus pe scena Teatrului National nume de faima ale artei coregrafice actuale, solisti romani a caror cariera se desfasoara in strainatate – Simona Noja, Alina Cojocaru, Dragos Mihalcea, evoluand alaturi de colegii lor de la marile companii de balet – Marie Lindqvist, Boris Nebyla, Johan Kobborg, Tamako Akaiyama, Dimo Kirilov, Letitia Pujol, Jose Manuel Carreno, iar Corina Dumitrescu si Ovidiu Iancu au dansat in compania colegilor lor de la Opera Nationala – Loredana Salaoru, Eugen Dobrescu, Oana Popescu, Virgil Ciocoiu (interpretand si Sextet pe Octet, prezentat in premiera in coregrafia lui Laurentiu Guinea care, de altfel, a fost si regizorul spectacolului punctat de gratie, salturi si piruete, in secvente de mare frumusete, ovationate de publicul ce a -luat cu asalt- sala si… a fost pe deplin rasplatit. Cei ce au dorit sa vada integral gala au fost insa nevoiti sa renunte (cel putin partial) la concertul Filarmonicii din Moscova care, sub bagheta viguroasa a dirijorului Iuri Simonov, a conturat in linii clare Suita nr. 2 de Enescu, oferind un -foc de artificii- in Simfonia nr. 4 de Ceaikovski, acompaniind, de asemenea, Dublul concert de Brahms, in care catifeaua sunetului invaluitor al violoncelistului Misha Maisky a facut nota discordanta cu incisivitatea viorii lui Viktor Tretiakov.

In penultima zi a Festivalului, dupa o noua lectie de arta a liedului, sustinuta de aceasta data de catre tenorul Peter Schreier in compania pianistului Adriano Jordao (desi glasul maestrului si-a pierdut demult caratele de altadata), melomanii au -invadat- Sala Palatului pentru a asculta minunea Orchestrei Maggio Musicale Fiorentino care, dirijata de magicianul Zubin Mehta, a fascinat in Uvertura de concert de Enescu, in suita Sarbatoarea primaverii de Stravinski, dar mai ales in Simfonia I de Mahler, cuvintele devenind inutile si palide pentru a caracteriza trairea intensa, magnetismul acelei seri care a fost, cu adevarat, o culme a Festivalului, gestul presedintelui de onoare, Ioan Holender, de a urca pe scena pentru a-l imbratisa pe Mehta fiind edificator in acest sens. Asemenea concerte raman definitiv gravate in memoria noastra.

Filarmonica de ieri si de azi

Ateneul a gazduit a doua zi opera in concert Oreste-Oedip de Cornel Taranu, compozitorul dirijand ansamblul Ars Nova, solistii Gheorghe Rosu, Marius Budoiu, Lavinia Chereches, Ramona Eremia, Iulia Merca si grupul coral al Filarmonicii din Cluj intr-o partitura a carei valoare a fost reconfirmata prin succesul in fata unui public numeros, care apoi s-a indreptat spre Palat pentru a urmari concertul final in care -Filarmonica de azi si de ieri- a cantat sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal, propunand Simfonia concertanta de Enescu (solist David Geringas) si Simfonia II de Mahler, celor peste 100 de instrumentisti alaturandu-li-se 130 de coristi (Corul Filarmonicii si -suplimenti- pregatiti de Iosif Ion Prunner), soliste fiind Daniela Denschlag si Leontina Vaduva; o realizare de anvergura, cu o constructie ampla, cu sonoritati bine dozate, coordonarea unui asemenea aparat vocal-simfonic dovedindu-se o reusita aplaudata de spectatorii carora, in incheiere, li s-a adresat Cristian Mandeal, de aceasta data in calitatea sa de director al Festivalului, multumind organizatorilor si mai ales publicului care, fara indoiala, a facut un efort cu totul deosebit pentru a participa la toate manifestarile incluse in program, alergand de la o sala la alta, incercand sa asiste si la lansarile de carte, si la vernisajul expozitiilor de pictura de la Ateneu, Muzeul de Arta sau Sala Palatului etc. Cea de a XVI-a editie a Festivalului Enescu s-a incheiat – cu siguranta vom incerca sa uitam neimplinirile si dezamagirile si vom pastra in suflet momentele de vis (nu atat de numeroase pe cat ne-am fi dorit, dar… nu din vina orgnizatorilor), asteptand, inca de pe acum, sa vedem ce ne va rezerva editia 2005.