John Grisham nu mai are nevoie de prezentare. Cititorii romani au avut posibilitatea sa-i cunoasca scrierile, incepand cu vestitul Caz Pelican, continuand cu Firma, Clientul, Camera Mortii, Omul care aduce ploaia, Juriul, Partenerul, Avocatul strazii, Testamentul, Fratia, Campionul din Arkansas, Un altfel de Craciun, Mostenitorii, publicate toate la editura RAO. Iata ca acum aceeasi editura lanseaza un alt roman al acestui -cel mai bun scriitor de thrilleruri juridice-, cu il numeste Ken Follet in Evening Standard, Maestrul.
Avocat pledant timp de zece ani la Oxford, Mississippi, Grisham construieste, dupa ce renunta la profesia juridica, o seama de romane a caror actiune este plasata in lumea tribunalelor, pe care o cunoaste atat de bine. Cu un excelent simt al narativului, avand capacitatea de a investiga – cu mijloacele specifice literaturii – motivatiile marturisite si mai ales nemarturisite ale actiunilor omenesti, autorul isi introduce cititorul in interiorul unui sistem juridic considerat printre cele mai democratice din lume, dar al carui labirint se dovedeste, nu o data, plin de capcane atat pentru acuzat, cat si pentru aparator. Noutatea Maestrului sta in abordarea, prin intermediul personajului principal, avocatul Clay Carter, a unui subsistem (daca il putem numi asa) al legislatiei americane: procesele colective de daune. Aparute din nevoia de a proteja cetateanul de necinstea unor institutii si, mai ales, de a sanctiona greselile producatorilor de cele mai diverse tipuri si de a oferi o compesantie materiala si morala celor care au devenit victime ale produselor lor, procesele colective se vor transforma, urmare a imperfectiunii firii omenesti, in surse de imense castiguri pentru avocatii specializati in domeniu si care, cel putin in unele cazuri, urmaresc mai curand profitul imediat decat interesul clientilor lor. Sistemul functioneaza pentru ca omul obisnuit nu stie, in cele mai multe cazuri, ca a fost o victima, pentru ca ignora cu totul mecanismul legislativ, pentru ca iluzia recompensei il impiedica sa sondeze o zona atat de departata de propria experienta.
Pentru eroul principal, situatia nu este foarte diferita. Avocat din oficiu, cu un salariu foarte mic, cu clienti a caror vinovatie nu poate fi pusa la indoiala niciodata si a caror contactare se petrece intotdeauna la inchisoare, Clay Carter se trezeste propulsat intr-o alta lume, in care mirajul banului, dar mai ales al stilului de viata si al tipului de relatii sociale pe care averea le ofera obnubileaza in mare masura receptarea realitatii. Adaptandu-se -din mers-, eroul cade in aceleasi capcane ca si clientii sai, desigur la un alt nivel social si de constiinta. Timorat initial de umilinta pozitiei sociale, uluit apoi de rapiditatea intrarii in topul celor mai bogati 20 de avocati ai Americii, ignorat intai, adulat si cautat dupa aceea, Clay Carter sfarseste doborat de loviturile primite simultan din mai multe directii: clientii nemultumiti de sumele primite sau de repercusiunile actiunilor sale de negociere, firmele incriminate, dar, mai ales, o alta componenta a sistemului juridic: avocatii care urmareau posibilele cazuri de malpraxis. Sfarsitul este in acelasi timp -educativ- si oarecum fericit. Clay Carter pierde tot, se declara falit, dar scapa de inchisoare si va trai probabil multumit, alaturi de femeia pe care o iubeste, deplin vindecat de avocatura si de patima banului deopotriva.
Arta autorului sta in construirea situatiilor si a personajelor, in succesiunea si intretaierea planurilor, in subintinderea continua a actiunii principale de trairile personajului, a caror gama se intinde de la maruntele frustrari cotidiene ale primei etape la vagile procese de constiinta, de la rapiditatea adaptarii la mediu la incapacitatea desprinderii afective de tata si de iubita. Desi mai putin conturate, majoritatea celorlalte personaje care-i intretaie existenta beneficiaza de o incredibila putere de sugestie. Se adauga ingredientele obligatorii unui thriller: aparitia iubitei rusoaice, a invitatiei la Casa Alba, a agentilor FBI, a justitiarilor cu bate de basse-ball, a presei de scandal.
Cartile lui John Grisham sunt intotdeauna foarte bine primite de cititori si de critica; pentru ca sunt atat de exact si profund inserate realitatii americane, pentru ca sunt -adevarate- fara a fi -agresive-, pentru ca autorul are darul de a crea suspansul si de a conduce actiunea romanului. Despre Maestrul, -Publishers Weekly- nota: -Personaje pe care nici un cititor nu le va uita si o intriga atat de bine construita, incat nu-ti ramane decat sa exclami: Grisham chiar stie sa spuna o poveste!-. Si probabil ca, in ultima instanta, arta romanului este arta de a spune o poveste.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
