De ani de zile, ARCO este o prezenta deosebita in peisajul targurilor de arta internationale. Progamul cultural care il insoteste atrage intotdeauna mii de curiosi, amatori de arta, majoritatea insa… fara bani. Este insa cel mai vizitat targ de arta din lume. Din nevoia de a impaca afacerile cu delectarea estetica, organizatorii au marit pretul biletelor de intrare si spatiul expozitional. Anul acesta, programul cuprinde si companii de designeri, de arhitecti pe langa artisti si galerii. Sunt expuse 17 proiecte de -arhitectura efemera-: gigantice paturi rosii imaginate de Jesus Cano, de exemplu, fotolii care, nefolosite, stau suspendate de baloane, creatie a lui Carlos Casuso pentru o agentie de comunicatii. Conservatori tineri au fost solicitati sa selectioneze galeriile sau artistii pe care ii apreciaza. Un asemenea program, intitulat Futuribles, grupeaza 54 de galerii pariziene, selectionate de 15 comisari, printre care si galeria Hanru care exploreaza tanara creatie chinezeasca. Relatii intre arta protugheza si cea braziliana a realizat Miguel Perez von Hafe. Rosa Martinez, care a fost desemnata responsabila a pavilionului spaniol la urmatoarea bienala de la Venetia, s-a interesat, la acest targ, de propunerile feministe. Un al doilea program intitulat Art Unknown a urmarit in primul rand propunerile inovatoare. Latura culturala a fost intarita de numeroasele institutii ale tarii-gazda care, alaturi de operele artistice, au organizat serii de dezbateri ale colectionarilor, conservatorilor sau criticilor veniti din 27 de tari pentru a discuta despre Fundatiile secolului XXI, Arta si feminism, Noile tehnologii ale artei viitorului sau Arta si spatiul public.
In acelasi timp, anul acesta, la ARCO, numerosi artisti si-au afisat opozitia fata de un razboi in Irak. Deschiderea celei de-a 22-a editii a targului, care beneficiaza in fiecare an de prezenta regelui si reginei Spaniei, a fost un prilej pentru mai multi artisti, dar si pentru unii negustori de arta de a-si exprima aceasta opozitie fata de razboiul pe care guvernul Aznar il sustine. Aproape peste tot a fost lipit autocolantul No a la guerra, unii invitati arborandu-l chiar la rever. Relatand vernisajul, ziarul -El Mundo- a pus pe prima pagina o fotografie reprezentand 20 de artisti lungiti pe mocheta, cu pieptul insangerat, sub privirile regelui Juan Carlos.
Negustorii de arta, evident, nu iubesc -sunetul tunurilor-, care dauneaza afacerilor. Galeria Linea din regiunea Lanzarote, unde in momentul deschiderii avea loc o intalnire intre Jose Maria Aznar si Gerhard Schroder, avand ca subiect razboiul in Irak, a expus in prima seara gravuri de Chillida, Barcelo si Sicilia, acoperite cu un voal negru purtand acelasi slogan: Nu razboiului. Atmosfera pacifista a fost accentuata de prezenta celor 279 de galerii elvetiene, care, fie intentionat, fie din intamplare, au expus aproape exclusiv opere marcate de seninatate, numarul instalatiilor morbide sau violente, aluziile la evenimentele actuale fiind extrem de putine. O exceptie notabila: Vuk Vidor care a prezentat in galeria Valerie Cueto o instalatie intitulata Serbia Remix Project. Artistul a remarcat prezenta, la toti refugiatii, indiferent de locul de provenienta, din Rwanda in Bosnia si din Croatia in Zair, a aceleiasi genti de plastic in dungi albastre, albe si rosii.
O alta constatare este predominarea picturii, in detrimentul fotografiilor si creatiilor video. De altfel, negustorii de arta sunt optimisti, considerand ca in momentele de criza, arta poate constitui un refugiu atat pentru suflet, cat si pentru investitii. Printre lucrarile expuse, se remarca un Portret al Papei Inocentiu X dupa Velasquez, semnat de Francis Bacon, doua versiuni robotizate ale Meninelor lui Velasquez, datorate lui Ximo Limaza, precum si un numar impresionant de creatii semnate de Eduardo Arroyo, Tapies, Antonio Saura, Chillida, Picasso.
Dotat cu un buget de 5,5 milioane de euro, ARCO si-a permis invitarea unor artisti straini si mai ales a unei tari, ca oaspete de onoare. Anul acesta a fost randul Elvetiei, a carei selectie de opere prezentate a fost realizata de Martin Schwander, directorul Muzeului de arta din Lucerna. Un sector important il formeaza galeriile newyorkeze cu opere exceptionale, datorate lui Jeff Koons sau Bill Viola.
Targul din Madrid a fost fondat in 1980 de guvernul regional al Madridului, de Camera de Comert si de o banca. In 1987, s-a hotarat instituirea unei Fundatii ARCO, menita sa colectioneze arta contemporana expusa la targ. Prezidata de primarul Madridului si formata, printre altii, din Dan Cameron, directorul New Museum din New York si Maria de Corral, fosta conservatoare a colectiei Bancii Caixa, fundatia a achizitionat pana acum 140 de opere apartinand unui numar de 119 artisti, in valoare de 1,8 milioane de euro. Pentru actuala editie, bugetul fundatiei destinat achizitiilor s-a ridicat la 120.000 de euro. Initiativa este sustinuta de mai multe institutii spaniole.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
