Teatrul interactiv si educatia

Jucat cinci seri la rand pe scena Centrului Cultural European, spectacolul Licitatia, regizat de Mihaela Sasarman dupa un scenariu propriu, ne face sa ne revizuim prejudecatile legate de ideea educatiei prin teatru. Sintagma demonetizata in perioada de trista amintire a culturii -de partid si de stat-, educarea publicului prin continutul textului dramatic si prin solutiile de montare a acestuia este un ideal stravechi, enuntat chiar din antichitatea greceasca si transformat in principiu dominant al unor estetici teatrale. Piesa de teatru conceputa ca un colocviu asupra realitatii sociale este, de pilda, formula ideala pentru Bertold Brecht, din traditia careia se inspira Licitatia, spectacol produs de Asociatia Transcena, in parteneriat cu Grupul Roman pentru Apararea Drepturilor Omului si UNITER. Scopul sau declarat este prevenirea violentei in familie. Abordata de obicei in latura sa senzationalista, aceasta tema face rareori obiectul unor analize in profunzime: se discuta mai mult despre efecte, decat despre cauze.

Conceput in sase scene, spectacolul Mihaelei Sasarman incearca o tratare diferita, urmarind cum se instaleaza violenta in relatia unui cuplu. Total dependenta material de sotul ei, o tanara femeie descopera, curand dupa nunta, ca trebuie sa traiasca intr-un regim de interdictii din ce in ce mai draconice si mai absurde. De la reprosurile ca vorbeste prea mult la telefon se ajunge la interdictia ca sotia sa-si ia un serviciu ori de a-si vedea prietenele, pana la bataia care o trimite pe un pat de spital. Spectatorii sunt solicitati sa-si spuna parerea in legatura cu faptele prezentate imediat, in pauzele care urmeaza fiecarei secvente, care e scoasa la licitatie cu ajutorul unor tichete valorice puse la dispozitia publicului inca de la intrare. Trebuie sa precizam ca spectacolul nu e insa un fel de joc -Monopoly- mai sofisticat. Cei care liciteaza secventele sunt solicitati sa faca si evaluarea lor morala si sa propuna solutii de evitare a violentei. Spectatorii tineri s-au dovedit mai dispusi sa discute fara menajamente despre aceste probleme, pe care cei mai varstnici le abordeaza cu o anume rezerva. Am aflat, la conferinta de presa organizata la UNITER, dupa prima serie de cinci spectacole, ca au participat aproximativ 500 de spectatori,ca aproape 150 dintre acestia au raspuns chestionarului dat la intrare si ca cei mai tineri par mai pregatiti sa intervina pentru schimbarea actualei situatii. Intr-una dintre seri dezbaterea s-a incins atat de mult incat interpretul sotului abuziv, aspru judecat de public, a inceput sa fie confundat cu personajul sau, asa incat regizoarea care si-a asumat si rolul de moderator a trebuit sa faca un efort pentru a calma spiritele. Lucrurile n-au scapat insa niciodata de sub control si reactiile au confirmat eficienta formulei de teatru pentru care a optat Mihaela Sasarman. Analiza unui caz tipic pentru societatea romaneasca in anul 2002 nu este incompatibil cu recursul la mijloace regizorale rafinate, ca folosirea mastii sau reprezentarea unei realitati subiective, aceea a amintirilor din copilarie, care o obsedeaza pe eroina. Echipa de interpreti, formata din Cristina Dan, Serban Georgevici, Daria Ganescu, Beatrice Biega, Dumitru Dumitru, Bruno Mastan, Dinu Gabriel, Beatrice Nica si Viorica Petre, s-a adaptat cu entuziasm formulei interactive. Asociatia Transcena intentioneaza sa realizeze si alte spectacole de acest tip, mizand pe sprijinul unor organizatii nonguvernamentale sau al unor institutii care cred ca societatea noastra se poate ameliora si cu ajutorul artei.