Literatura memorialistica de la noi, aproape inexistenta sau tinuta ascunsa in sertar inainte de 1989, continua sa ne produca mari si placute surprize prin titlurile pe care ni le propune. Acesta e si cazul volumului de memorii intitulat Troica amintirilor de Gheorghe Jurgea-Negrilesti, volum aparut nu de mult la editura -Cartea Romaneasca- si care, cu siguranta, va surprinde pe multi cititori prin calitatea indiscutabila a marturiilor pe care le aduce la lumina.
Autorul, disparut astazi dintre noi, s-a nascut o data cu veacul trecut, mai precis in 1904, ca fiu al boierului moldovean Paul Jurgea-Negrilesti si al Nastasiei Kartamishewa, odrasla a consulului rus din Galati ce indeplinea in acelasi timp si functia de delegat al Rusiei pe langa atotputernica Comisie Europeana a Dunarii. Istoria familiei insasi, pe ambele ramuri, este extrem de interesanta, dar sa ne marginim doar la a spune ca memorialistul care isi traieste o parte din existenta sub cei patru regi ai Romaniei – -sub patru regi- suna si subtitlul cartii care se opreste cu relatarea evenimentelor in august 1944 – provine dintr-o familie deopotriva bogata si aristocratica, beneficiind astfel de uriasele privilegii pe care le avea boierimea de la noi inainte de exproprierea survenita de dupa primul razboi mondial. Gh. Jurgea-Negrilesti era -un homme du monde-, mai pe romaneste spus, era un -boier- autentic, caruia prin nastere (-un tanar de familie-, cum spune), avere, educatie si increngaturi de rudenie i se deschideau mai toate usile societatii inalte a vremii, atat romanesti, cat si cosmopolite (…).
Dupa cum se stie, in memorii, naratorul se doreste a fi, in genere, cronicarul evenimentelor publice si istorice, fie ca martor, fie ca actor al acestora. In cazul amintirilor de fata, naratorul este in buna masura un martor, dar un martor privilegiat, venit din marea societate, al unor evenimente de rascruce din istoria Romaniei din prima jumatate a secolului trecut. Cu modestie, dar si cu luciditate, memorialistul nu se expune insa in prim-planul paginilor sale, ba chiar dimpotriva, el isi atribuie oarecum un rol subaltern in desfasurarea lucrurilor, considerand inregistrarea lor ca fiind doar un -capriciu al intamplarii- sau declarand pur si simplu ca -fara noroc e greu sa scrii memorii, oricata memorie ai avea-.
Naratorul isi culege informatia de peste tot de unde o gaseste. El stie mai intai si intai sa asculte, caci, asa cum spune -fiindca traim la portile Balcanilor, trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca orice secret transpira-. In aceasta privinta, memorialistul isi insuseste parerea lui Taine, potrivit careia -Istoria, cronica, legenda, toate au la sursa surselor versiunea verbala. Versiune mereu suspecta si mereu demna de incredere-. (P. 230). Cartea e plina astfel de asemenea legende si, cum autorul se destainuieste ca fiind un mare admirator al lui Balzac, se intelege ca legendele legate mai cu seama de originea averilor din epoca sunt aici printre cele mai captivante. Cititi, de pilda, in acest sens si spre a va convinge, povestea ce ni se ofera drept explicatie la fabuloasa bogatie a familiei Bragadiru. Naratorul stie, de asemeni, sa vada, sa surprinda si sa evoce oameni, gesturi, multimi, peisaje de razboi ori de calamitate naturala, dar si imagini de opulenta si lux, interioare fastuoase, palate si vile, restaurante si cafenele, dintre care nu lipsesc celebrele Capsa, Corso ori Frinkelstein. Ni se ofera astfel unele dintre cele mai vii pagini descriptive ale vietii sociale din Romania de dinaintea primului razboi mondial, din asa numita -belle epoque-, dar si din Romania de dinaintea si din timpul celui de-al doilea mare cataclism care a schimbat fata lumii si deopotriva destinul nostru ca tara. Cu o fina intuitie psihologica, memorialistul surprinde mai cu seama lipsa aproape totala de premonitie, de prevedere, de perspicacitate dinaintea dezastrelor iminente. Si in timpul revolutiei ruse, si in timpul evenimentelor din august 1944 -lumea se afla intr-o inconstienta asemanatoare cu aceea in care se afla naufragiatii in ultima noapte petrecuta pe vaporul Titanic-.
O calda prietenie il leaga pe autor, printre numerosi alti scriitori amintiti in memorii, de Ion Vinea si de Pastorel Teodoreanu, acestuia din urma dedicandu-i-se un capitol intitulat Draga Pastorel. Cu Vinea sunt rememorate intalniri avute prin *55, cu Pastorel e evocata ultima intalnire de dinainte de disparitia spiritualului om de litere. Or, Cezar Petrescu moare in 1961, iar Vinea si Pastorel trec in nefiinta in acelasi an, 1964. Pamfil Seicaru supravietuieste pana in 1980. Asadar, un moment precis al compunerii memoriilor e greu de fixat si nu ne ramane ca indiciu de luat in seama in aceasta privinta decat -prezentul scrisului-, consemnat astfel: -Acum, dupa treizeci de ani, ni se pare cu totul firesc ca tancul sovietic sa domine la Praga si la Berlin, dar atunci panica lui Seicaru ni se pare atat de rizibila, incat, enervat de atitudinea noastra, Seicaru a pus capat discutiei…- (P. 346). Cum discutia amintita are loc in 1944, cand tancul, sovietic intrase deja in Romania, aritmetica simpla ne spune prin urmare ca un -prezent al scrisului- ar putea fi situat prin 1974.
Cateva fragmente din Troica amintirilor au fost publicate, inainte de 1989, de Constantin Toiu in -Almanahul literar- al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Aparute acum in volum, pentru prima data, memoriile lui Gheorghe Jurgea-Negrilesti ne descopera un mare scriitor memorialist, cu o marturie comparabila, pentru epoca de care tocmai ne-am despartit, cu aceea oferita de scrisorile lui Ghica pentru secolul al IX-lea.
Dan Cristea (Preluare selectiv din -Convorbiri literare-)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
