Propaganda comunistă îi bombarda zilnic pe români cu materiale despre realizările regimului şi despre „condiţiile minunate de trai” asigurate prin grija partidului. Presa, producţia literară şi culturală, manifestările publice de orice fel erau strict cenzurate şi dirijate pentru răspândirea mesajului oficial.
Sigur, era greu să vinzi plăsmuirile bombastice unor oameni care se loveau de realităţile vieţii de zi cu zi în România socialistă. Magazinele goale, cozile nesfârşite, lipsa alimentelor de bază, casele neîncălzite, „raţionalizarea” gazelor şi a curentului electric veneau în total contrast cu imaginile rozalii pictate de retorica de stat. Autorităţile ştiau bine că mesajul nu reuşea să-i convingă pe cetăţeni, dar nu le păsa. Populaţia era atent supravegheată, iar cei care se plângeau prea zgomotos de lipsuri, ori foloseau expresii mai puţin elegante la adresa „înaltelor personalităţi de partid şi de stat”, erau urmăriţi şi avertizaţi asupra gândirii lor eronate.
Alta era, însă, situaţia în plan extern. Conducerea comunistă era foarte sensibilă la modul în care starea de fapt din RSR era percepută de opinia publică internaţională. Presa străină nu putea fi cenzurată şi forţată să prezinte o realitate inventată. Din această cauză oficialităţile încercau prin orice mijloace să controleze narativul.
Jurnaliştii străini sosiţi în ţară pe linie oficială erau permanent înconjuraţi de cadre de încredere, li se impunea un program bine pus la punct, de la care nu puteau devia şi le erau limitate interacţiunile cu oamenii de pe stradă (motiv pentru care unii veneau cu viză turistică). În plus, erau permanent în vizorul „organelor”. Majoritatea celor cu care veneau în contact oficial erau colaboratori ai securităţii, deplasările erau supuse filajului, iar convorbirile le erau înregistrare cu mijloace TO (Tehnică Operativă) plasate în telefoane, camerele de hotel şi chiar în automobilele închiriate prin intermediul ONT. Bineînţeles, nu întotdeauna măsurile de restricţionare a libertăţii de acţiune şi de „influenţare pozitivă” dădeau rezultat. Mulţi ziarişti străini erau semnalaţi cu activităţi „ostile”, însă securiştii nu puteau pur şi simplu să îi reţină şi să-i intimideze. Majoritatea erau figuri cunoscute, care lucrau la instituţii de presă importante şi care, deseori, aveau relaţii prin cancelariile occidentale, iar Securitatea dorea să evite posibile scandaluri diplomatice. Astfel încât, apelau la distrugerea secretă a probelor prin subtilizarea înscrisurilor, respectiv prin voalarea filmelor şi înregistrărilor magnetice. În ultimă instanţă, cei care manifestau constant o atitudine anticomunistă şi publicau materiale în care prezentau situaţia reală a societăţii româneşti erau trecuţi pe lista ziariştilor indezirabili şi li se refuza pe viitor intrarea în ţară. (A.C.N.S.A.S. D 16328, vol. 1, 2, 5, 6)
MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
DIRECŢIA A III-a şi
SERVICIUL INDEPENDENT „D”
nr. 0015665 / 2 decembrie 1985
STRICT SECRET
APROB
ADJUNCT AL MINISTRULUI
General-colonel
IULIAN VLAD
N O T Ă
Pentru executarea întocmai a prevederilor ordinului nr. 00162 / 20 august 1985 privind organizarea controlului informativ-operativ şi realizarea unor activităţi de influenţă şi dezinformare în rândul publiciştilor străini, în scopul cunoaşterii, prevenirii, contracarării şi neutralizării oricăror încercări din partea acestora de a întreprinde acţiuni de natură să aducă atingere securităţii statului şi prestigiului internaţional al ţării noastre, în conformitate cu prevederile articolului 37, se constituie o grupă operativă centrală de coordonare, din care fac parte cadre de conducere din unităţile de profil de contraspionaj, informaţii interne, contrainformaţii în sectoarele economice, Serviciul independent „D”, Unităţile Militare 0544 şi 0195, după cum urmează:
1. Colonel MERCE ILIE – locţiitor şef direcţie la Direcţia I.
2. Colonel IONESCU VERGILIU – locţiitor şef direcţie la Direcţia a II-a.
3. Locot. colonel RĂDULESCU EMIL – locţiitor şef direcţie la Direcţia a III-a.
4. Maior CRĂCIUN PAUL – şef colectiv la Serviciul independent „D”.
5. Maior DRAGOMIR GH. – din U.M. 0544.
6. Colonel COTUNĂ ION – din U.M. 0195.
Iată cum arătau şi unele dintre acţiunile propriu zise ale Securităţii reglementate prin acest ordin:
1. Percheziţii secrete şi voalarea filmelor foto, demagnetizarea înregistrărilor, confiscarea notiţelor:
„În atenția noastră se află ziaristul francez /…/, titular al pașaportului /…/, intrat în R.S. România la 03.04.89, ca turist, cu viză pentru 8 zile.
Întrucât susnumitul este preocupat să obțină date și imagini foto cu caracter denigrator, de natură să poată fi folosite în propaganda antiromânească din exterior, rugăm ca la ieșirea din țară să i se facă un control atent asupra bagajelor și, în mod secret, să i se voaleze filmele și înregistrările magnetice realizate; totodată să i se rețină eventuale înscrisuri cu caracter ostil.
Rezultatele verificărilor rugăm să ne fie comunicate la telefoanele inter-MI: 828 sau 508.”
2. Filaj, percheziţii secrete, informatori, interceptare prin microfoane autonome (lucrări TO IDEB):
„În atenția noastră se află ziariștii francezi /…/, intrați în țară la data 07.04.1989 pentru a urmări meciul de handbal DINAMO – CRETEIL ce se va desfășura în municipiul Buzău, la 09.04.89.
Rugăm luați măsuri de verificare a celor în cauză (filaj, percheziții secrete, lucrări TO IDEB, folosirea rețelei informative etc.) și de prevenire a intrării lor în contact cu elemente cunoscute cu manifestări necorespunzătoare de pe raza dvs. de competență.
Rezultatul măsurilor rugăm să ne fie comunicat operativ la telefoanele inter-M.I. 828 sau 508.”
3. Cazarea în camere în care erau montate mijloace de ascultare:
„La ordinul dvs. telefonic din 29.01.1983 raportăm că /…/, reporter la <RADIO FRANCE INTERNATIONALE>, a fost cazată la hotel „TURIST” din Galați în noaptea de 29 spre 30.01.1982 [notă: eroare de dactilografiere, este vorba de 1983].
Nu au rezultat legături, dar întrucât a refuzat succesiv un nr. de 4-5 camere, nu a putut fi cazată într-o cameră prevăzută cu mijloace T.O. Se pare că special a adoptat această conduită.”
4. Darea spre închiriere a unei maşini dotate cu microfoane şi urmărirea cu o altă maşină în care se realiza recepţia (şi filajul):
„În conformitate cu ordinul rezolutiv al șefului unității, privind pe cetățeanul francez /…/, suspect a fi ziarist, care urmează să vină în țara noastră în ultima decadă a lunii ianuarie a.c., susnumitului urmează a-i fi închiriat un autoturism dotat cu mijloace TO, respectiv Dacia 1300, nr. 14-B-169.
În vederea exploatării mijloacelor speciale propun să aprobați repartizarea unui autoturism din dotarea unității, care va fi condus de mr. Cămărășan Ion și un ofițer de la Serv. „T” din cadrul Direcției a III-a care va asigura recepția datelor de interes operativ.”
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
