Abuzul de pozitie dominanta

Legea concurentei nr. 21/1996 republicata interzice practicile concurentiale de tipul abuzului de pozitie. Astfel, prin dispozitiile imperative ale art. 6 din textul de lege este interzisa -folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor-.

Asemenea practici abuzive pot consta in special in impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari, limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor, aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala. In plus, abuzul de pozitie se caracterizeaza si prin conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale nu au legatura cu obiectul acestor contracte, prin practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor, sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni, exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate. Textul din legislatia romaneasca corespunde art. 82 din Tratatul CE. Astfel, in lipsa unei definitii legale a pozitiei dominante, Curtea Europeana de Justitie a definit pozitia dominanta ca fiind o pozitie de forta economica in care se afla o intreprindere, care ii da posibilitatea sa impiedice concurenta efectiva si care are puterea de a se comporta independent fata de concurentii sai, de clientii sai si, in cele din urma, fata de consumatori. Legea concurentei nu interzice simpla detinere a unei pozitii dominante, ci doar folosirea abuziva a unei asemenea pozitii, prin recurgerea la comportamente de tipul celor enumerate in textul legii. Enumerarea de mai sus nu este exaustiva, Consiliul Concurentei avand posibilitatea sa sanctioneze si alte comportamente care indeplinesc trasaturile definitorii ale abuzului de pozitie dominanta. In prezent, Consiliul Concurentei poate aplica o amenda de pana la 10% din cifra de afaceri totala din anul financiar anterior sanctionarii. In acelasi timp, legea prevede sanctiuni pecuniare pentru acte si fapte care impiedica Consiliul Concurentei sa-si exercite atributiile pe linia combaterii comportamentelor abuzive. Astfel, sunt sanctionate cu amenda de pana la 1% din cifra de afaceri totala din anul financiar anterior sanctionarii, contraventii precum: refuzul de a se supune controlului, furnizarea de informatii inexacte sau incomplete, nefurnizarea informatiilor solicitate de Consiliul Concurentei. De asemenea, pot fi aplicate amenzi cominatorii, care sunt in suma de pana la 5% din cifra de afaceri zilnica medie din anul financiar anterior sanctionarii, pentru fiecare zi de intarziere. Intaarzierile sanctionate se refera, in principal, la cazurile de nerespectare a deciziilor Consiliului Concurentei, nefurnizarea in mod complet si corect a informatiilor si documentelor solicitate de catre Consiliul Concurentei. Sanctiunile aplicabile au fost inasprite considerabil in anul 2003, cand legea concurentei a fost modificata pentru a se asigura compatibilitatea acesteia cu acquis-ul comunitar.