Afaceri cu saracia, la Ploiesti

Statisticile arata ca pentru multi dintre noi ianuarie este luna in care inregistram cele mai mari cheltuieli din timpul anului. Explicatia este simpla: pentru a avea suficienti bani de sarbatori, majoritatea ploiestenilor amana plata unor facturi la diferite servicii si utilitati publice. In conditiile in care achitarea intretinerii a ajuns sa reprezinte jumatate din veniturile unei familii, orice restanta afecteaza considerabil bugetul acesteia. Saracia este cea care ii determina pe cei mai multi clienti ai caselor de amanet sa recurga la aceasta solutie pentru a mai face rost de bani. Activitatea unei case de amanet este destul de simpla. Fiecare casa are -specialistul- sau in aprecierea valorii bunului respectiv. Se primesc bijuterii de aur, aparate electrocasnice si alte obiecte de valoare. Pentru ca afacerea sa mearga bine, obiectele amanetate sunt subevaluate in detrimentul celor care, stramtorati financiar, sunt obligati sa accepte regulile -jocului-. De exemplu, un gram de aur valoreaza 120.000 de lei la o casa de amanet, in timp ce la un bijutier pretul este de aproape trei ori mai mare. Desi aproape toti cred in posibilitatea recuperarii in timp util a bunului amanetat, putini se intorc sa-l rascumpere, in ciuda unui comision acceptabil. Perioada de stocare a bunului amanetat variaza intre 30 si 45 de zile, timp in care casa de amanet percepe un comision de 0,5% pana la 1% din valoarea lui. In cazul in care proprietarul nu isi rascumpara la termenul stabilit obiectul respectiv, acesta este scos la vanzare la un pret mult mai mare decat cel la care fusese amanetat. Castigul patronilor caselor de amanet este considerabil, acestia demonstrand ca si pe fondul unei saracii maxime se pot face afaceri profitabile.

Marius Nica