Ajutorul de minimis

Potrivit Tratatului CE, sunt considerate -incompatibile cu piata comuna ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat sub orice forma care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau sectoare de productie, in masura in care acestea afecteaza schimburile comerciale intre statele membre-. Aceasta interdictie nu este insa absoluta, una dintre situatiile de exceptie fiind reprezentata de ajutoarele care se supun -regulii de minimis-. Regula de minimis stabileste un anumit prag (plafon) valoric. Ajutoarele de stat a caror valoare se situeaza sub acest prag nu intra sub incidenta art. 87 (1) din Tratatul CE si, in consecinta, nu trebuie notificate Comisiei Europene ex ante. Aceasta regula are la baza prezumtia ca, in majoritatea cazurilor, ajutoarele financiare de valoare mica nu afecteaza concurenta sau comertul intre statele membre. Cu toate acestea, regula de minimis nu se aplica ajutoarelor acordate in sectorul transporturilor si pentru producerea, procesarea si comercializarea produselor agricole si piscicole, care se supun unor reguli specifice. De asemenea, este interzisa acordarea de ajutoare de stat pentru export, indiferent de valoarea acestora. Pentru a intra sub incidenta regulii de minimis, totalul ajutorului de stat acordat unui anumit beneficiar nu trebuie sa depaseasca 100.000 de euro, in echivalent banesc, pe o perioada continua de trei ani. Trebuie facuta mentiunea ca perioada de trei ani este -mobila-, in sensul ca, ori de cate ori se acorda un nou ajutor de minimis, trebuie evaluata intreaga suma acordata ca ajutor beneficiarului respectiv in cei trei ani care preceda momentului acordarii -noului- ajutor. Pragul se aplica pentru toate formele de asistenta publica considerate a fi ajutoare de stat. Aplicarea regulii de minimis nu va impiedica insa un beneficiar de ajutor de stat sa primeasca un alt ajutor de stat individual in cadrul unei scheme aprobate de Comisia Europeana. In cazul ajutoarelor de minimis, nu mai este necesara parcurgerea procedurii de notificare in vederea autorizarii de catre Comisia Europeana, ceea ce inseamna ca ajutorul poate fi pus la dispozitia beneficiarului fara intarziere. Ajutorul de minimis poate fi acordat pentru orice obiectiv, putand ajunge la o intensitate de 100%, adica sa acopere integral costurile eligibile. In ciuda avantajelor, acordarea de ajutoare de minimis implica o serie de dificultati, dintre care cea mai importanta este instituirea unui mecanism care sa garanteze ca ajutoarele de stat acordate unei intreprinderi nu depasesc plafonul de 100.000 de euro, pe trei ani. Legislatia comunitara prevede ca atunci cand acorda unui anumit beneficiar un ajutor de minimis, statul membru trebuie sa verifice daca acordarea unui nou ajutor conduce sau nu la depasirea pragului. In plus, statul membru este obligat sa raspunda la orice solicitare de informatii referitoare la un ajutor de minimis formulata de Comisia Europeana. Netransmiterea acestor informatii in termen de 20 de zile lucratoare determina initierea procedurilor de recuperare a respectivului ajutor, actiune ce poate avea consecinte deosebit de grave pentru beneficiarul ajutorului. Mai ales atunci cand ajutoarele de minimis sunt acordate pentru incurajarea infiintarii de noi intreprinderi, statele membre trebuie sa evalueze cu mare atentie eficienta unor asemenea masuri de sprijin. Regula de minimis are in vedere ajutoarele acordate unui beneficiar intr-un interval de trei ani. In acest context, o intreprindere nou-infiintata care a primit chiar de la inceputul activitatii suma maxima de care putea beneficia ar fi lipsita de un aport financiar necesar tocmai in perioada de dezvoltare a afacerii, dupa ce intreprinderea in cauza si-a demonstrat viabilitatea.