Acasă Economic-Financiar Analiză Coface:Aproape jumătate dintre companiile active în România prezintă un risc de...

Analiză Coface:Aproape jumătate dintre companiile active în România prezintă un risc de insolvență ridicat

DISTRIBUIȚI

Harta riscurilor globale este din ce in ce mai complexa si mai diversificata, alimentata de cresterea aversiunii fata de dificultatile de pe pietele financiare internationale, pe fondul:
⦁    Cresterii incertitudinii privind economia globala si a tensiunilor geopolitice;
⦁    Cresterii frecventei mesajelor si politicilor protectioniste, ducand la plafonarea evolutiei comertului international;
⦁    Alegerilor politice din Germania, programate in luna Septembrie a anului curent;
⦁    Amplificarii incertitudinilor privind proiectul UE in contextul procesului de iesire a Marii Britanii din blocul comunitar;
⦁    Accelerarii problemelor financiare intampinate de o serie de grupuri bancare europene.

In acest context, conform Raportului de Stabilitate Financiara al BNR publicat in luna Mai a anului curent, harta principalelor riscuri pe plan intern cuprinde urmatoarele provocari:
⦁    Deteriorare rapida a increderii investitorilor in pietele emergente;
⦁    Tensionare a echilibrelor macroeconomice in contextul unei cresteri bazate pe consum si masuri fiscale prociclice, alimentand presiuni inflationiste si deficite externe (comercial, contul curent) in crestere;
⦁    Mentinere a creditarii modeste in randul companiilor;
⦁    Legislatie incerta si impredictibila;
⦁    Accelerare a preturilor activelor imobiliare.
Analiza prezenta isi doreste sa documenteze un risc suplimentar foarte important, cu un posibil impact devastator asupra mediului de afaceri: imunitatea scazuta in cazul materializarii neperformantei creditului comercial.

“Mediul de afaceri local a trecut printr-un proces de regenerare foarte dureros. In ultimii cinci ani, am pierdut cel putin 100.000 de companii si 15% din randul firmelor cu venituri peste 1 M EUR. Doar cei mai puternici au supravietuit, dar majoritatea au iesit mai sifonati din turbulentele ultimilor 6-8 ani. Prin comparatie cu anul 2008, in momentul de fata firmele romanesti sunt mai indatorate, inregistreaza un capital de lucru negativ, expuneri comerciale de doua ori mai mari si au o capacitate de autofinantare mult mai fragila. In urma aplicarii unor socuri similare precum cele resimtite pe durata anului 2009, atat pe canalul financiar cat si comercial, firmele romanesti prezinta o imunitate mult mai slaba: practic, 1 din 3 companii vor intra in incapacitate de plata, comparativ cu media de 20% inregistrata in 2009. In acest context, companiile trebuie sa ramane mai flexibile, prin externalizarea serviciilor / functiilor care nu tin de activitatea lor de baza. De asemenea, riscul fundamental este dublat de un risc sistemic in crestere, deoarece companiile sunt mult mai interconectate prin dublarea creditului comercial. Pentru o politica eficienta a managementului riscului de credit, nu mai este suficient sa-ti cunosti doar clientul. Trebuie sa ajungi sa cunosti situatia celor mai importanti clienti ai clientilor tai”, a declarat Iancu Guda, Services Director, Coface Romania.

De ce acest risc?

Implicatiile riscului creditului comercial in Romania au devenit foarte serioase, avand in vedere faptul ca:
⦁    7 din 10 companii isi platesc mai tarziu furnizorii comparativ cu durata medie de colectare a creantelor si rotatie a stocurilor. Dintre acestea, 60% isi finanteaza investitiile pe termen lung, 30% isi ramburseaza creditele bancare contractate pe termen lung (soldul creditului bancar acordat companiilor scade cu aproximativ 5% de an- la-an) si/ sau plata unor dividende (in conditii fiscale avantajoase de impozit diminuat la 5%), in timp ce 10% isi finanteaza companii din grup;
⦁    Soldul creditului furnizor s-a dublat de la momentul impactului crizei financiare pana in prezent, crescand de la 168 MLD RON (2007) la aproape 340 MLD RON (2016), in timp ce soldul creditului bancar a crescut doar cu aproximativ 30 MLD RON;
⦁    Durata medie de colectare a creantelor a crescut de la 60 zile (2007) la aproape 114 zile (2015), iar estimarile Coface indica un nivel de 118 zile pentru 2016. Practic, insolventa unei companii romanesti in anul 2017 va genera pierderi financiare de doua ori mai mari partenerilor de afaceri. Nu intamplator primul trimestru al anului curent a debutat cu un cuplu unic: minimul istoric al insolventelor nou deschise & maximul impactului financiar (pierderi cauzate creditorilor) propagat in mediul de afaceri;
⦁    Prin acordarea termenelor de plata, furnizorii sunt cei mai mari creditori ai companiilor, creditul comercial reprezentand 42% in totalul datoriilor (comparativ cu 29% in 2008), in timp ce creditul bancar are o pondere de doar 21% (comparativ cu 24% in 2008).

Bilantul companiilor romanesti devine din ce in ce mai dezechilibrat, in conditiile in care orizontul activelor nu este aliniat cu cel al pasivelor, iar capitalul de lucru este negativ. Practic, nivelul datoriilor contractate pe termen scurt de catre companiile romanesti este mai mare cu aproximativ 10%, comparativ cu cel al activelor circulante. Inseamna ca inclusiv dupa momentul incasarii tuturor creantelor si valorificarii stocurilor (la valoarea contabila), lichiditatea generata va putea acoperi aproximativ 90% din nivelul datoriilor pe termen scurt. Nu este intamplator faptul ca majoritatea companiilor romanesti isi platesc furnizorii prin rotatie selectiva, in functie de prioritate si de importanta acestora, ori de conditiile de afaceri oferite.

Foto – Grafic 1: Structura bilantului companiilor romanesti

Sursa: MFP, date prelucrate Coface

Riscul actual al mediului de afaceri

In contextul formatului scurt limitat al datelor financiare disponibile pe siteul MFP, modelul Altman Z-score a fost folosit pentru a estima riscul de insolventa al companiilor active din Romania. Rezultatele indica faptul ca aproape jumatate din companiile active in Romania prezinta un risc de insolventa ridicat. Tabelul urmator ilustreaza primele cinci sectoare cu cea mai ridicata / scazuta pondere a companiilor cu risc ridicat de insolventa.

Tabel 1: Top 5 sectoare – distributia companiilor in functie de clasele de risc

Sector                                                                            Risc Mare    Risc Mediu    Risc mic
Industria extractiva                                                               73%         18%               9%
Hoteluri si restaurante                                                           64%         18%             19%
Tranzactii imobiliare                                                              63%          18%            19%
Industria alimentara si a bauturilor                                         63%          21%            17%
Agricultura                                                                           62%          23%            15%
Media la nivel national                                                          50%          27%            23%
Industria de masini si echipamente                                        44%          32%            24%
Comert cu ridicata si distributie                                              43%          29%            28%
Alte activitati de servicii prestate in principal intreprinderilor       41%          25%            34%
IT                                                                                       40%         29%            31%
Posta si telecomunicatii                                                         35%         28%            37%

Sursa: MFP, date prelucrate Coface 

Ponderea foarte ridicata a companiilor cu risc major de insolventa este explicata de fenomenul polarizarii firmelor romanesti, mult mai accentuat comparativ cu ceea ce observam in Ungaria, Polonia sau Cehia. Spre exemplu, cele mari mari 10% din firmele romanesti detineau la sfarsitul anului 2015 aproape 91% din totalul veniturilor inregistrate de catre intreg mediul de afaceri, in timp ce aceasta pondere este mult mai scazuta in cazul Ungariei (72%), Poloniei (68%) sau Cehiei (59%). 99% din companiile romanesti se lupta pentru o cota de piata de maxim 33%, in conditii de concurenta foarte agresiva si economie subterana mult mai ridicata decat media inregistrata in UE.

Tabel 2: Gradul de concentrare a veniturilor in randul mediului de afaceri

Top Companii    Romania    Ungaria    Polonia    Cehia

1%                     67%    52%    48%    40%
5%                     86%    64%    62%    51%
10%                   91%    72%    68%    59%
20%                   95%    78%    73%    65%
50%                   98%    81%    75%    67%

Sursa: Coface, Eurostat

Simularea efectului de Domino

In concluzie, mediul de afaceri este caracterizat de o dublare in ultimii opt ani a gradului de interconectivitate intre companii (pe fondul dublarii termenului mediu de colectare a creantelor) si de un amplu fenomen de polarizare (cele mai mari 1% dintre companii detinand aproape doua treimi din veniturile tuturor firmelor), in conditiile in care 1 din 2 companii prezinta un risc major de insolventa. Acest cadru creeaza premisele dezvoltarii si propagarii riscului creditului comercial neperformant (neincasarea creantelor din cauza insolventei clientilor sau incapacitatii de plata a acestora) prin efectul de contagiune transmis de la o firma la cealalta. In cazul in care riscurile exemplificate anterior pe scena globala se materializeaza (cauza), schema urmatoare ilustreaza canalele de propagare si impactul asupra companiilor romanesti:

In concluzie, simuland socuri (scadere EBITDA cu -8%, cresterea DSO-ului cu 35 de zile si avansul dobanzilor la creditele bancare) similare precum cele inregistrate pe parcursul anului 2009, aproximativ 35% din firmele active in Romania (1 din 3) sunt expuse riscului efectiv de a intra in insolventa, rezultatul final fiind dependent de flexibilitatea furnizorilor (esalonare a facturilor spre rambursare), a bancilor (restructurarea creditelor) si a statului (esalonarea datoriei fiscale). In 2009, un numar total de 110.258 de companii si-au intrerupt activitatea.

Acum, in scenariul in care mediul de afaceri local ar avea de intampinat socuri similare pe ambele canale (comercial si financiar), rezultatele scenariului de stres indica un impact cu 75% mai mare. Majorarea impactului obtinut in urma scenariilor de stres este cauzata de cresterea expunerii comerciale intre companii. Practic, creditul comercial are o valoare dubla, iar impactul intrarii unui client in incapacitate de plata va fi proportional.  

Ce ar trebui sa faca companiile?

Pentru diminuarea impactului cauzat de scenariile de stres simulate anterior, companiile pot recurge la:
⦁    Flexibilizarea structurii de cheltuieli prin reducerea/ eliminarea cheltuielilor fixe care nu au legatura cu activitatea de baza (subcontractarea serviciilor conexe). Aceasta poate contribui la o valoare adaugata mai mare, crestere a marjei de ajustare intr-un context de restructurare si o mai buna concentrare asupra activitatii de baza;
⦁    Diversificarea portofoliului de clienti, a canalelor de vanzare si a pietelor de desfacere. Daca este posibil, inclusiv diversificarea produselor (sau adaugarea de optiuni suplimentare celor existente pentru diferentiere);
⦁    Temperare in ceea ce priveste apelul la creditul comercial. In acest sens, durata medie de plata a furnizorilor nu ar trebui sa depaseasca durata cumulata de rotatie a stocurilor si de colectare a creantelor. Intr-adevar, pe de o parte, un termen de plata extins catre furnizori permite conservarea situatiei de lichiditate pe termen scurt. Totusi, pe de alta parte, acelasi termen extins de plata a furnizorilor se poate intoarce impotriva firmei subiect intr-un context de scadere a veniturilor, din cauza facturilor istorice (aprovizionari efecuate in timpul cresterii veniturilor) ajung la scadenta cand compania are presiuni asupra lichiditatii din cauza scaderii veniturilor;
⦁    O mai buna intelegere a riscului sistemic – atunci cand o companie vinde cu plata la termen catre:
⦁    Un client mai riscant, dar care, la randul sau, vinde catre un client mai putin riscant, atunci firma subiect (furnizorul initial) poate solicita o cesiune de creanta (in esenta, sa fie platit direct de catre clientul clientului sau);
⦁    Un client mai putin riscant, dar care, la randul sau, vinde catre un portofoliu de clienti ce comporta un risc peste medie, sunt recomandate garantii suplimentare de la firma subiect.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.