Legea 297/2004 cuprinde prevederi nu foarte clare sau stabileste praguri de detinere a actiunilor prea mari, care nu sunt in concordanta cu realitatea pietei de capital din Romania. Articolele 206 si 207 din aceasta lege sunt doua exemple in acest sens, oferite de catre Stefan Damian, avocat asociat la societatea de avocati Musat&Asociatii. Potrivit acestuia, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) care emite reglementarile pentru aplicarea Legii 297 se afla abia la jumatatea drumului, aceasta avand datoria de a asigura transparenta, usurinta in aplicare si echitatea noilor reglementari.
Legea 297/2004 privind consolidarea pietei de capital a starnit, inca de la aparitia sa, numeroase dispute intre brokeri si comisia abilitata de guvern sa supravegheze aceasta piata, de fiecare data fiind pusa la indoiala coerenta prevederilor acesteia. Consultantii financiari contesta insasi sursa de inspiratie a acestui act normativ, directivele Uniunii Europene legate de piata de capital din eurozona, directive care, potrivit acestora, sunt invechite si, ca atare, nu mai sunt aplicate nici in Europa. Pe langa acest lucru, brokerii sunt nemultumiti si de reglementarile emise de CNVM, care, spun ei, de multe ori creeaza confuzie pe piata. Cel putin, in privinta articolelor 206 si 207 din Legea 297, -se simte acut lipsa reglementarilor secundare, in lipsa carora o serie de probleme nu pot fi elucidate cu certitudine-, afirma Stefan Damian. Potrivit acestuia, CNVM se afla la jumatatea drumului, initiativa sa de a concentra intr-un singur act normativ principiile fundamentale ale pietei de capital fiind un pas necesar si important, insa nu si suficient. Comisia are datoria, spune avocatul, de a demonstra emitentilor si actionarilor din piata transparenta usurinta in aplicare si echitatea noilor reglementari.
Praguri prea mari pentru detinere de actiuni
Stefan Damian constata ca Legea 297/2004, -al carei obiectiv principal il constituie cel putin stabilirea unor principii in materie, nu reuseste acest lucru in cazul articolelor 206 si 207-. La articolul 206, referitor la derularea unei oferte publice de cumparare adresata tuturor actionarilor si pentru toate detinerile acestora, ofertantul are dreptul sa solicite actionarilor care nu au subscris in cadrul ofertei sa-i vanda acestuia respectivele actiuni, daca detine mai mult de 95% din capitalul social si daca a achizitionat in cadrul ofertei actiuni reprezentand mai mult de 90% din cele vizate in cadrul ofertei. Articolul 207 consacra un drept asemanator, dar de data aceasta in favoarea actionarilor minoritari. Mai exact, un actionar minoritar are dreptul sa solicite ofertantului care detine mai mult de 95% din capitalul social sa-i cumpere actiunile la un pret echitabil. Avocatii considera ca pragul de 95% din capitalul social este prea ridicat si greu de atins in contextul pietei de capital romanesti, caracterizata de dispersia foarte larga a actiunilor, rezultata in urma aplicarii Programului de Privatizare in Masa, precum si de existenta unui numar accentuat de actionari indiferenti la soarta societatii ale carei actiuni le detin. In plus, practica a aratat numeroase cazuri in care fie beneficiarii programului PPM nu stiu ca sunt actionari, fie, din diverse motive, actionarii sunt imposibil de identificat.
Confuzii privind situatia emitentului
Un al doilea aspect ce trebuie clarificat se refera la faptul ca legea consacra doar dreptul actionarului majoritar sau minoritar de a solicita cumpararea actiunilor reziduale. Astfel, actionarul minoritar nu este obligat sa vanda, iar cel majoritar, sa cumpere, asa cum este prevazut in Directiva 25/2004 a UE. Fara aceasta precizare, cele doua articole nu-si au rostul, fiind o reluare redundanta a posibilitatii unui actionar de a oferi spre vanzare sau de a face o oferta de cumparare, mecanisme deja existente si reglementate de lege, spune Stefan Damian. Mai mult, in ceea ce priveste situatia societatii respective, adica a emitentului, legea nu prevede nici o consecinta, ceea ce inseamna ca un emitent ar putea ramane tranzactionabil, chiar daca actiunile acestuia ar fi detinute in proportie de 99% de un singur actionar. CNVM a emis in acest sens Instructiunea 4/2004 privind unele masuri tranzitorii in aplicarea Legii 297/2004, care precizeaza ca pana la emiterea de noi reglementari, retragerea unei societati de la tranzactionare se poate realiza numai in situatiile prevazute de articolul 206 alin 1. Avocatul este de parere ca aceasta reglementare trebuia insa sa fie cuprinsa in corpul legii. Stefan Damian precizeaza ca singura rezolvare a situatiei privind cele doua articole este amendarea Legii 297/2004, si nu adoptarea de catre CNVM a unui act normativ secundar.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
