In ultimii ani, datoria publica interna si externa a crescut continuu, insa banii imprumutati de statul roman, pentru care tot noi suntem buni de plata, nu au luat intotdeauna cea mai corecta destinatie. Faptul ca datoria publica a tarii creste de la an la an nu este un lucru rau in sine, Romania avand chiar un grad redus de indatorare comparativ cu alte state. Rau este insa ca tot mai multi bani, care vor trebui rambursati mai devreme sau mai tarziu, nu sunt imprumutati pentru a produce ceva cu ei, ci pentru a acoperi pierderi din economie sau gaurile lasate bancilor de stat in urma fraudelor bancare din ultimii 11 ani.
Potrivit ultimului Raport al Curtii de Conturi, la finele anului 2000, erau in soldul datoriei publice interne a statului 73.703,6 miliarde de lei. Din aceasta, 58,9% a fost generata de imprumuturi angajate pentru acoperirea deficitelor bugetului de stat, iar restul de 41,1% de imprumuturi destinate acoperirii creditelor neperformante si refinantarii datoriei publice aprobate prin legi speciale. Aceasta din urma s-a situat la 23.178,7 miliarde de lei, bani care au trebuit sa acopere active si credite bancare neperformante, precum si pierderi din economie. Aproape 70%, respectiv 16.164,9 miliarde de lei, este numai gaura preluata de la Bancorex.
Ingineriile facute de Ministerul Finantelor pentru a acoperi aceste -gauri negre- sunt greu de deslusit chiar si de expertii Curtii de Conturi. Raportul institutiei arata ca in structura contului nu se reflecta clar destinatia fiecarui instrument folosit in angajarea imprumuturilor de stat. Cu alte cuvinte, Finantele prezinta sumele corespunzatoare certificatelor de trezorerie emise, obligatiilor de stat etc., insa nu se poate deslusi destinatia pentru care a fost angajata datoria, respectiv finantarea deficitului bugetar, acoperirea creditelor neperformante ale bancilor sau pierderilor din economie.
Generozitate fata de datornici
Ministerul Finantelor a fost, in ultimii ani, un gestionar prost al datoriei publice, de multe ori renuntand sa recupereze sume datorate de unele companii, care s-au imprumutat si in locul carora a platit statul. Cum statul nu a cerut inapoi banii respectivi pentru a-i utiliza la diminuarea serviciului datoriei publice, povara a fost pasata bugetului de stat. Cel mai cunoscut este exemplul Companiei Romane de Petrol, pentru care a fost preluata la datoria publica o obligatie de plata de 507,3 milioane de dolari catre Bancorex. Pana in luna septembrie a anului trecut, bugetul de stat a suportat in contul acestei datorii dobanzi de 10.566,6 miliarde de lei, desi plata ar fi trebuit facuta de rafinariile debitoare care au primit si valorificat titeiul de import pentru care s-a luat imprumutul.
Pe langa faptul ca nu reuseste sa recupereze de la debitori sumele pe care le-a achitat in contul acestora, Ministerul Finantelor a reusit, de-a lungul timpului, sa ingroase si mai mult datoria publica interna, preluand nejustificat credite externe contractate de stat prin Ministerul Industriilor si derulate prin Bancorex, care nu erau scadente. Este cazul creditelor de 10,7 miliarde de lei, angajate de Romanoexport SA prin Bancorex pentru achizitionarea de bumbac din SUA, care au fost preluate la datoria publica, la mijlocul lui 1999, o data cu celelalte active bancare neperformante de care a fost spalata banca in vederea privatizarii. Numai in 2000, la datoria publica au fost platite dobanzi pentru acest credit de 9,3 miliarde de lei.
Alte mostre de gestiune proasta a datoriei publice a oferit Ministerul Finantelor si prin neutilizarea disponibilitatilor existente in Trezoreria Generala a Statului din incasari la AVAB si FPS. In plus, arata raportul Curtii de Conturi, imprumuturile angajate pe termen scurt de pe piata interbancara pentru finantarea deficitului bugetar s-au contractat cu dobanzi care au avut o rata foarte mare. Chiar si la imprumuturile luate de la populatie, prin certificate de trezorerie, dobanzile platite de stat au fost uriase, cu mult mai mari decat cele oferite de CEC.
Date nereale in contul de executie a datoriei externe
Neregulile serioase au fost constatate de Curtea de Conturi si in contul de executie a datoriei publice externe, unde datele prezentate de Finante pentru finele anului 2000 nu corespund cu cele reale. Rambursari de 4,9 milioane de dolari, efectuate in perioada 1998-2000 pentru trei imprumuturi acordate de Guvernul SUA, au fost omise in totalitate, intrucat MF nu a urmarit modul de efectuare a platilor de rate de capital, dobanzi si comisioane, de catre ministerele beneficiare ale acestor credite (Ministerul Agriculturii, Ministerul Industriilor si Ministerul Finantelor). La acestea se adauga schimbari ale destinatiei creditelor externe contractate direct de stat, efectuarea de plati din credit extern peste pretul stabilit prin contracte si neorganizarea, de catre Ministerul Finantelor, a evidentei datoriei publice conform legii. Curtea de Conturi mai aminteste de neindeplinirea, in mod repetat, a angajamentelor asumate prin acordurile stand-by cu FMI si pierderea unor credite acordate de BIRD si BERD, datorita neutilizarii acestora.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
