Auzim aproape în fiecare săptămånă de cåte un caz de malpraxis, în care medicii uită diverse obiecte în pacienți, asistentele uită nou-născuții în incubator sau pun în pericol viața unor copii. Nu se știe însă că daunele pentru astfel de situații se plătesc foarte greu sau deloc.
Pentru a obține despăgubiri, un pacient trebuie să parcurgă o adevărată cursă cu obstacole, un hățiș legislativ. Birocrația, taxele legale sau costurile cu avocații sunt cåteva dintre motivele care îi fac pe romåni să renunțe să mai reclame cazurile de malpraxis.
Anul trecut, asigurătorii din Romånia au plătit despăgubiri de mai puțin de 30.000 de euro la un volum de polițe încasate de peste 3,4 milioane de euro.
În 2009, au fost încheiate 194.345 de contracte privind asigurarea de răspundere civilă medicală (cu 1,18% mai mult decåt în 2008), potrivit datelor furnizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), la solicitarea „Curentul“. Deși numărul contractelor încheiate a crescut, primele brute subscrise au scăzut la 13,99 milioane de lei (aproximativ 3,4 milioane de euro).
Cu alte cuvinte, au fost încheiate mai multe polițe, dar sumele asigurate au fost mai mici. În schimb, daunele plătite s-au menținut la același nivel din 2008.
Potrivit CSA, indemnizațiile brute plătite, la data de 30.09.2009, au fost de 0,12 milioane de lei (cca 29.000 de euro).
„Câștigurile nu sunt chiar atât de mari cum par la prima vedere, dar asigurările de malpraxis sunt profitabile pentru firmele de asigurări“, a declarat pentru „Curentul“ Bogdan Andriescu, președintele Uniunii Naționale a Societăților de Intermediere și Consultanță în Asigurări (UNSICAR). Reprezentantul UNSICAR a explicat că în calculul profitului se ține seama de rata daunelor dar și de rezervele de daune, pentru situațiile când despăgubirile se plătesc mai târziu.
Legislație ambiguă
Lipsa culpei medicale și ambiguitatea legislației sunt principalele motive pentru care daunele plătite în cazul asigurărilor de malpraxis sunt atât de mici.
„S-au plătit daune pentru consecințele unor intervenții chirurgicale, proteze medicale cu vicii ascunse etc. Despăgubirile se plătesc ca urmare a solicitării pacientului păgubit și după o decizie de malpraxis. De asemenea, pentru a fi platită o despăgubire trebuie ca asiguratul (medicul/asistenții etc.) să fie vinovat de producerea prejudiciului, vină pe care o stabilește Colegiul Medicilor – Comisia Națională de Malpraxis, conform Legii Nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății“, ne-a declarat Florentina Almăjanu, director general la Uniunea Națională a Societăților de Asigurare din România (UNSAR).
Blocaj în instanță
Pentru plata despăgubirilor nu este însă suficient ca medicul să fie găsit vinovat de Colegiul Medicilor.
„Problema este că aceste daune se plătesc foarte greu și abia după o hotărâre judecătorească. Cel care stabilește culpa medicului este Colegiul Medicilor, dar prejudiciul, suma care trebuie plătită pacientului, se stabilește în instanță și durează foarte mult, ani la rând!“, explică Bogdan Andriescu, precizând că legislația românească are nevoie de numeroase „corecturi“. Acesta spune că, în mod normal, ar trebui să se stabilească suma despăgubită printr-o discuție amiabilă și că, odată plătită dauna, medicul nu ar mai trebui să răspundă penal.
„În România sunt încă puține cazuri în care se acționează în justiție sau în alt mod pentru repararea unui prejudiciu. Atunci când se acționează, pretențiile nu sunt de valori foarte mari, iar taxele legale, costurile cu avocații pot fi însemnate pentru pacient de aceea, de obicei, renunță să mai reclame. Dacă totuși se decide în final că medicul trebuie să despăgubească râmåne ca polița pe care o are să și despăgubească cum ar trebui“, spune Liviu Huluță, Marketing and Communication Coordinator Marsh Romånia – broker de asigurări specializat pe malpraxis.
Crește numărul de cereri
Dacă până acum românii nu prea au cerut despăgubiri în cazurile de malpraxis, asiguratorii spun că această situație se va schimba și daunele vor începe să curgă.
„Românii nu știu, încă, să ceară daune. Se sesizează doar în cazuri flagrante, foarte grave, când se uită foarfeca în pacient. Dar situația se va schimba și din ce în ce mai mulți pacienți vor cere daune“, arată Bogdan Andriescu.
„Știm cu toții că aceste cazuri apar, iar pacienții care au avut de suferit se gândesc tot mai mult la acțiuni în justiție împotriva medicilor. Credem că este doar o chestiune de timp până când aceste incidente vor fi reclamate și, pe cale de consecință, ele vor spori daunele plătite de asigurători pe linia de malpraxis“, spune și Liviu Huluță.
Asigurări „de formă“
Asigurătorii spun că nu doar suma despăgubirilor este mică, ci și suma primelor plătite.
„O altă problemă foarte importantă o reprezintă sumele mici asigurate. Este un cerc vicios – nu poți cere medicilor asigurări mari pentru că au salarii mici. Sumele asigurate fiind mici, nu ai de unde să plătești daune și tot așa…“, spune Andriescu.
„Nu există interes din partea medicilor/cadrelor medicale în ceea ce privește acoperirea riscurilor sau daunele morale – doar dacă acestea se vând cu 1 euro!“, spune Florentina Almăjanu.
Din pacate, majoritatea medicilor optează pentru sumele asigurate minime obligatorii prin lege, ceea ce nu le oferă neapărat o acoperire potrivită. „Sunt foarte bine cunoscute cazurile de malpraxis din Romånia cu despăgubiri acordate de instanțe ce au depășit 100.000 de euro, ajungând la 500.000 de euro. Sperăm că această abordare de a încheia polița pur formal să se schimbe treptat. Recomandările noastre principale pentru personalul medical sunt ca înainte de a plăti prima asiguratorului, să se informeze, să citească sau să ceară să le fie explicată polița când nu înțeleg ceva. Să se gândească la riscurile specializării și dacă nu ar trebui să cumpere o asigurare mai consistentă decât cea minimă. De asemenea, să respecte condițiile și obligațiile din poliță, cum ar fi avizarea reclamației la asigurator în termenul impus și să privească în asigurator un partener care îl poate ajuta la nevoie“, spune Liviu Huluță. Reprezentantul Marsh spune însă că, anul trecut, au avut și câateva polițe cu sume asigurate de 250.000 EUR. Florentina Almăjanu spune că există și polițe încheiate pentru o sumă asigurată de 500.000 euro, în general chirurgi.
Bonus/malus pentru medici
Dacă în România acest tip de asigurare este relativ nou, piețele mature pot fi un exemplu de urmat.
„În alte țări, piața asigurărilor de malpraxis se autoreglează. Dacă un medic greșește, tariful de primă la asigurarea sa de malpraxis crește foarte mult, iar dacă se întåmplă să mai greșească, după aceea, de două-trei ori, prețul poliței ajunge să depășească veniturile sale anuale, ceea ce înseamnă că persoana respectivă este exclusă din profesia medicală“, spune Andriescu.
Încheierea obligatorie a poliței de malpraxis medical este diferită în Uniunea Europeană. În unele țări, asigurarea de malpraxis medical este impusă ori prin lege – Franța, Cehia, Slovacia ; ori prin contract – Anglia, Grecia. Dar sunt și țări unde asigurarea nu e obligatorie, însă se încheie pe scară largă – Italia, Belgia.
În Spania, asigurarea e obligatorie prin lege numai pentru medicii care lucrează în sistemul privat.
În Grecia, pentru a putea să se angajeze, medicul trebuie chiar să prezinte și copia asigurării de malpraxis individuale. Suma asigurată medie este în jur de 500.000 euro per poliță.
Nivelul primelor de asigurare plătite de medicii francezi depinde de specializare: de exemplu pentru un medic anestezist, prima anuală este în jur de 7.000 -8.000 euro; pentru un medic chirurg, prima se situează între 10.000 euro și 20.000 euro.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
