Mult-asteptatul proiect de lege privind despagubirile – care face parte din pachetul legislativ ce a trecut de guvern – limpezeste, pe de o parte, lucrurile in ce priveste aspectul incurcat al constituirii si repartizarii resurselor pentru despagubiri, dar, pe de alta parte, amplifica intrebarile in legatura cu amploarea financiara a problemei si implicatiile acesteia.
Procedural, s-a ales probabil unica modalitate de operationalizare a mobilizarii resurselor si acordarii despagubirilor catre cei indrituiti, adica cei deposedati de imobilele lor in timpul comunismului si carora, din diferite motive, nu li se pot retroceda proprietatile in natura. De platit, plateste statul roman, dar, pentru a nu se greva direct bugetul, contributia va fi din participatiile pe care statul le detine inca in societati comerciale, precum si din creante externe ale acestuia. Practic, se constituie un fond, numit Proprietatea, care va fi alimentat din respectivele participatii si care va emite, in baza acestora, titluri pe care le va repartiza celor indreptatiti sa primeasca despagubiri. Repartizarile se vor face proportional cu cuantumul despagubirilor pe care le va stabili o comisie special infiintata in acest scop, pe baza actelor doveditoare ale proprietatilor nationalizate sau confiscate. Abia in posesia acestor titluri de participatie la Fondul in discutie, despagubitii isi vor putea transforma in bani reparatiile primite, prin vinderea pe piata a respectivelor titluri, dupa ce Fondul Proprietatea va fi listat in bursa. O alta modalitate practic nu prea exista: caci nu se putea gasi o procedura nesupusa contestarilor de distributie catre despagubiti a actiunilor pe care statul le pune la bataie pentru reparatii. Ar fi aparut probleme de genul: -de ce acolo si nu acolo- si -de ce lui si nu mie-?!
Nimeni nu poate spune insa exact deocamdata ce amploare financiara are problema, respectiv, de cati bani va fi nevoie si la ce efort va fi supus statul pana la urma (mai ales ca nu exista o limita in despagubiri). Se vorbeste de circa cinci-sase miliarde de euro. Nu este sigur insa ca participatiile statului la societatile comerciale mai valoreaza atat. Abia dupa o centralizare a cererilor se va obtine cat de cat o evaluare mai precisa. Dar nu se va putea spune nici atunci cate participatii ale statului (din cele care mai exista) vor trebui angajate in actiune pentru a acoperi necesarul Fondului. Si, in plus, va aparea problema la ce pret vor fi evaluate aceste participatii: la cel din scripte sau la pretul pietei? Nemaivorbind de faptul ca participatiile pe care le mai are inca statul, de pilda, la Petrom nu pot fi puse in aceeasi oala cu cele de la miile de intreprinderi falimentare care mai exista in piata. La celalalt capat al operatiunii, va fi o mare, controversata si irezolvabila problema valoarea atribuita titlurilor ce vor fi detinute la Fond de catre despagubiti. Si, ce sa mai vorbim, de valoarea de piata a acestor titluri. Daca Fondul Proprietatii nu se va dovedi o afacere, despagubitii, la o incercare de a-si converti pe piata titlurile in bani, s-ar putea sa se aleaga mai cu nimic.
Si sa nu uitam eventuala reactie a generatiei actuale, care se va simti inca o data frustrata in calitate de platitoare a greselilor generatiilor trecute. Despagubirile nu pot fi subiect de discutie – cei afectati fiind cu totul indreptatiti la reparatii – dar actuala generatie are si ea toata indrituirea sa nu agreeze faptul ca trebuie sa scoata din buzunare bani pentru a achita note de plata ale altora.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
