Exact inainte de 1 ianuarie, cand Austria urma sa preia presedintia Uniunii Europene, un interesant articol a aparut in cotidianul francez de dreapta -Le Figaro-. In articol se spune ca presedintia austriaca are loc in conditiile in care Viena a reusit sa-si construiasca un imperiu de afaceri in Estul continentului, atat prin dinamismul companiilor, cat si prin legaturile istorice care dateaza de pe vremea Austro-Ungariei. Mai mult, continua ziarul, printr-o curiozitate a istoriei, mica Austrie, mostenitoare modesta si nostalgica a Imperiului Austro-Ungar, se numara printre investitorii cei mai dinamici din Europa Centrala si de Est.
Ceea ce urmeaza in articol nu constituie altceva decat ilustrarea unei realitati, cu exemple si cifre, pe care ziarul o califica drept extinderea catre Est nicicand mai infloritoare decat acum. Companiile austriece construiesc autostrazi in Ungaria, au preluat controlul sistemului bancar in Romania si Ucraina, au pozitii determinante in sectorul petrolier sau al telefoniei mobile in Romania, Cehia, Bulgaria, Slovenia.
Ziarul francez pare sa nu mearga cu interpretarile mai departe. Dar o anumita iritare se resimte. Arealul central si est-european este preluat, pentru a cita ziarul, de mica Austrie, mostenitoare modesta si nostalgica a Imperiului Austro-Ungar, in timp ce companiile franceze, a caror strategie este deplansa, desi au urmarit cu atentie piata, au o prezenta extrem de discreta. O asemenea strategie este contrapusa celei a firmelor austriece, a caror expansiune, spune ziarul, are loc dupa reguli bine stabilite, metodice: de-a lungul secolului XX, chiar si in perioadele cele mai tulburi, mica Austrie nu a renuntat nici o clipa sa faca afaceri in spatele cortinei de fier, iar, in noul context din anii *90, efortul companiilor austriece s-a concentrat asupra statelor vecine (Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia) care au format primul val de aderare la Uniunea Europeana, pentru ca, ulterior, raza de actiune sa cuprinda si al doilea si al treilea val de aderare (Romania, Bulgaria, Croatia), si chiar un al patrulea, respectiv partea de vest a regiunii balcanice.
Ceea ce ar mai fi de adaugat fata de filmul derulat de ziarul francez ar fi ca inca mai slaba Ungarie incearca si ea sa secondeze fratele mai mare austriac. Compania petroliera maghiara a preluat compania similara din Croatia si si-a extins distributia in Romania, iar firmele maghiare sunt deosebit de active in teritoriile ocupate de maghiari in tarile vecine Budapestei.
In gandurile multora se articuleaza ceea ce buzele nu indraznesc deocamdata sa rosteasca fara echivoc: se reface cu alte mijloace – moderne, economico-financiare, poate chiar mai eficiente – fostul imperiu austro-ungar. Tendita este irepresibila. Daca mai-marii actualei lumi nu vor considera eventual deranjanta pentru ei aceasta tendinta, tarile vizate n-au cum a se opune, chiar de-ar vrea. Aderarea la Uniunea Europeana va accelera si accentua procesul, caci legaturile regiunilor periferice cu polurile economice se vor intensifica.
Romania are multe intrebari si probabil putine raspunsuri. Austria este deja de departe cel mai important investitor strain in Romania. Pozitiile austriece in Romania sunt extrem de puternice sau chiar dominante in petrol, banci, prelucrarea lemnului, asigurari, imobile pentru birouri, hoteluri, producerea si desfacerea berii etc. In conditiile pietei unice rezultand din apartenenta la Uniunea Europeana, regiunile mai dezvoltate din vestul tarii vor intra obiectiv in orbita polului de putere austriac sub impactul cerintelor dezvoltarii insesi. Timisoara, Clujul, Oradea, Targu Mures, Sibiul si poate si Brasovul vor avea legaturi mai stranse cu Viena si Budapesta decat cu Bucurestiul. Una dintre intrebarile fara raspuns deocamdata este daca noul imperiu austro-ungar va ingloba sau nu si Bucurestiul!
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
