Sambata dupa-amiaza, in vidul lasat de campania electorala, suspendata in week-end – conform regulilor CNA, romanii l-au putut vedea, invitat la o emisiune televizata, pe marele datornic la stat Ovidiu Tender. Patronul unor grupuri de firme cu cifre de afaceri colosale – intrecute doar de propriile-i datorii la bugetul de stat – a indrugat verzi si uscate si a ras tot timpul. Dar parca nu era rasul lui, ci, mai degraba, ecoul reactiilor telespectatorilor care, prin intrebarile adresate, au aratat ca nu -inghit- gogosile lui Tender.
Am putut afla, cu stupoare, ca Tender nu are nici o datorie la stat, ca nu are nici o legatura cu grupul VGB, patronat de fratii Iancu, si ca, daca acestia ii vireaza bani in conturi, sigur e vreo legatura de afaceri (sic!), ca a incercat, prin preluarea datoriilor pe care RAFO le avea la Petrom, sa recupereze bani pentru statul roman etc. Pentru ca, mai spre final, sa aflam nu numai ca Ovidiu Tender nu are datorii la stat, dar ca nu are nici bani, ci doar niste actiuni, acolo, la vreo cateva zeci de firme. Tender nu s-a sfiit sa acrediteze ideea ca, avand sprijin politic, in Romania poti face orice.
Pana in urma cu o luna de zile, firmele patronate de Ovidiu Tender se aflau in topul datornicilor la bugetul de stat. Intre timp, timisoreanul sustine ca -a scapat- de CAROM Onesti, prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni celor de la Balkan Petroleum Ltd Marea Britanie. Nu ca ar avea vreo legatura cu Balkan, nu are nici una – a sustinut Tender la OTV – dar ar putea avea pe viitor daca, in schimbul tranzactiei, va primi si ceva actiuni la firma londoneza.
-A instaurat teroarea in Timisoara-
Avertizat de moderator ca vor exista destule persoane care ar putea sa-l contrazica, Ovidiu Tender nu s-a sfiit sa rastalmaceasca in favoarea lui toate intrebarile. Asta, chiar daca prin intrebarile adresate, telespectatorii au demonstrat ca nu inghit nici una dintre gogosile vandute de Tender. Trebuie remarcat faptul ca mai multi telespectatori din zona vestica a tarii au dorit sa ramana anonimi, precizand ca vor sa se protejeze de cel care -a instaurat teroarea in Timisoara-. Pus in fata unor cifre publicate de presa, cum ar fi, de pilda, transferul unor sume importante din conturile firmelor VGB in cele ale societatilor patronate de el, Tender a parut ca nu-si mai aduce aminte nimic, chiar daca nu era vorba de o leafa de bugetar primita pe card, ci de nu mai putin de 77 miliarde de lei. -Este foarte posibil (n.r. – sa fi avut loc transferul de bani) – la 11.000 de miliarde, cat am avut rulaj pe primele sase luni, va dati seama ca… Transferul nu se putea face fara explicatii, pentru ca banca nu accepta asa ceva. Daca spuneati dinainte, puteam sa ma informez-, a balmajit Tender.
Dupa care, timisoreanul ne da si o lectie de legislatie, asa, ca pe intelesul lui: -O data banii intrati in circuitul bancar, nu sunt bani negri. Deci, nu sunt bani murdari care trebuiesc spalati. Deci, din moment ce au fost in banca-…
Tender a mai precizat ca nu cunoaste faptul ca s-ar afla in vizorul Oficiului pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor sau ca, in dosarul -Solventul-, s-ar afla sub lupa PNA.
Cu sprijin politic se poate face orice
Tender a precizat ca nu detine decat un procent de 8% din actiunile Solventul Timisoara si ca, in acest context, nu ar putea sa dicteze in unitatea respectiva. Nu a fost nevoie decat de cateva minute pentru a se contrazice: -… Dar nu trebuie sa fii actionar majoritar (n.r. – ca sa conduci). Puteti si dumneavoastra (n.r. – adica moderatorul) cu un sprijin politic sa faceti regulile-.
Intrebat daca in firma Top Oil mai este asociat cu VGB, Tender a infirmat, spunand ca Top Oil a fost o societate gandita pentru zona Dobrogea, care n-a functionat niciodata.
Ajuns la o problema si mai spinoasa, adica situatia rafinariei RAFO, Tender a pozat in recuperatorul numarul 1 al statului.
-La RAFO nu am fost niciodata implicat ca actionar. (…) Nu, asta e o companie privata. Aici a fost un moment in care, eu stiu, am incercat impreuna cu administratia rafinariei din acea vreme sa salvam o situatie prin preluarea obligativitatii platii unor datorii sau garantarea lor de catre firma mea, firma care oricum lucreaza pentru Petrom. Am reusit partial, pana la data cand s-a decis aplicarea Legii 64. S-a rambursat o parte, vreo sase sau sapte milioane de dolari s-au platit din datorie, dupa care a intrat rafinaria sub incidenta Legii 64, acum se asteapta aprobarea sau neaprobarea planurilor de reorganizare-, a povestit Tender. In acelasi context, Tender nu a infirmat deloc prietenia sa cu fostul patron RAFO, Corneliu Iacubov.
-Eu nu am bani!-
Au urmat alte si alte -dezmintiri- ale adevarurilor publicate in presa. Am putut afla, in mod oficial, ca Ovidiu Tender a vandut actiunile detinute la Carom celor de la Balkan Petroleum, ca nu are nici un fel de relatie cu cei de la Balkan (dar ca, -probabil-, va avea daca in schimbul tranzactiei Carom i se vor oferi actiuni la firma londoneza). De asemenea, Tender s-a aratat un militant neobosit pentru transformarea datoriilor catre bugetul de stat in obligatiuni, solutie valabila si pentru sereleuri, asta asa, ca masura de protectie sociala.
Nici la Rosia Montana Tender nu mai are vreun amestec. A intrat in povestea cu pricina pentru a se asocia cu un -roman patriot- – adica Frank Timis. In ce priveste prezenta sa in topul celor mai bogati 300 de romani, Tender a recunoscut ca nu are ce cauta acolo. -Eu nu am bani, eu am doar actiuni-, a declarat candid timisoreanul, asteptandu-se, probabil, sa-l si creada cineva.
Despre celebra afacere cu Matser, Tender a parut ca multumeste celor care l-au demascat pe consilierul pe probleme de securitate in cadrul NATO, ferindu-l, astfel, pe el de teapa care acesta i-o pregatea.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
