Piata romaneasca de telecomunicatii, nepregatita pentru noile tarife de interconectare

Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii (ANRC) a facut publice, pe data de 13 noiembrie, propunerile privind stabilirea tarifelor de interconectare si colocare pe care operatorul RomTelecom trebuie sa le practice in relatiile cu ceilalti operatori de pe piata incepand cu 1 ianuarie 2003. Propunerea ANRC este privita diferit de operatorii de pe piata, o parte dintre acestia considerand ca tarifele sunt la un nivel ridicat, fiind o adevarata bariera in calea dezvoltarii operatorilor mici care intentioneaza sa intre pe piata telecomunicatiilor, in timp ce altii considera ca ar fi o reusita promovarea acestor tarife, in comparatie ce cele practicate pana in prezent.

Analistul in domeniu telecomunicatiilor Nicolae Oaca considera ca aceste tarife sunt de avangarda, piata romaneasca nefiind inca pregatita pentru aceste niveluri. -Noile tarife exprima o dorinta, si nu realitatea. Exprima dorinta unei eficiente mult mai bune decat Romania, in general, si RomTelecom, in special, o au pentru moment. Este o privire prea in viitor, uitandu-se prezentul care, pentru telefonia fixa din Romania, inseamna: centrale manuale, analogice, echipament vechi, personal mult, implicarea statului si a politicului etc.-, a declarat dl Oaca.

Romania, plasata -mai la vest decat este-

Care este de fapt realitatea? In primul rand, sustine dl Oaca, analizand din punct de vedere macroeconomic, se face o impartire a tarilor in trei grupe, care plaseaza Romania mai la vest decat este. O prima grupa – tarile din UE cu cele mai scazute tarife (de ex. 0,85 euro centi/minut pentru local), o a doua grupa cu tarile candidate (Ungaria, Cehia etc.) la care tarifele sunt mult mai mari – duble fata de prima grupa. Romania a fost plasata intr-o grupa, care, prin valoarea tarifelor, s-ar situa intre cele doua grupe. -Realitatea arata ca Romania nu poate fi plasata intre cele doua grupe, dupa cum sugereaza tarifele propuse, atat din considerente macroeconomice (PIB/locuitor si salariu mediu de cateva ori mai mic decat la grupa a doua – de cel putin trei ori, inflatia, desi in scadere, este inca mare – doua cifre, intarzieri in reforma etc.), cat si din punctul de vedere al dezvoltarii infrastructurii de telecomunicatii (densitate telefonica fixa una dintre cele mai mici din Europa, densitate telefonie mobila mica, precum si utilizarea Internetului mai redusa), ci dupa grupa a doua a tarilor candidate. Si este normal sa fie asa, atata vreme cat Romania nici macar nu a fost invitata pentru discutii de aderare. Privind de la vest la est, observam ca tarifele cresc. De exemplu, tariful de interconectare local creste de la 0,85 centi in UE la 1,95 centi in Cehia si 2,87centi in Ungaria. Nu este greu de ghicit ce ar urma pentru Romania, care este si mai spre est-, arata intr-o analiza dl Oaca.

O alta categorie de argumente care arata ca aceste tarife sunt mult prea avansate pentru nivelul de dezvoltare al pietei romanesti de telecomunicatii sunt cele de natura tehnica, considera analistul in domeniu. -Din punct de vedere tehnologic, tarile din UE, tari cu PIB mai mare decat cele din Europa Centrala si Romania, au terminat digitalizarea retelelor acum cativa ani. Aceasta insemna eficienta sporita: investitii mai mici, costuri operationale (inclusiv salariati mai putini) mai mici, numar de linii/angajat mai mare. Tarile din Europa Centrala nu au terminat-o: Cesky Telecom avea in 2001 95% digitalizare, iar Matav 85,4%. Noi nu am terminat nici automatizarea, care s-ar putea termina in 2003, iar digitalizarea este sub 70%-, arata dl Oaca. Centralele manuale, care inca mai exista, dar si centralele vechi analogice, precum si alte echipamente vechi implica costuri mai mari si nu numai operationale.

Conform analistului in domeniu, noii operatori vor fi companii mai eficiente (tehnologie de ultima ora, investitii mai mici, salariati mai putini) decat operatorii nationali (RomTelecom – circa 100 de linii/salariat in 2000, comparat cu Matav – 300 de linii/salariat sau GSM – 900, Orange etc. – peste 1.000 de linii/salariat). De fapt ce gasim in RomTelecom (trei salariati RomTelecom -fac- cat un salariat Matav) regasim si la nivelul national: trei romani produc acelasi PIB cat un ungur. -S-a spus ca RomTelecom are sansa sa devina eficienta acum. Acelasi lucru s-a spus si despre Romania de mai multa vreme, iar rezultatul este cel pe care il stim. Pentru a deveni eficienta (300 de linii/salariat), RomTelecom ar trebui sa poata sa investeasca mult (in echipament performant care cere personal mai putin) si sa poata concedia aproape jumatate din personalul existent, iar Romania, cam tot atat! Sa mai reamintim ca tehnologia clasica a telefoniei fixe este mult mai ?çscumpa?ê: investitii de peste 600 de dolari/linie comparat cu 200-400 de dolari/linie la telefonia mobila sau pentru operatorii CATV-.

Telefonia fixa nu va mai fi serviciu social

In ultimii 12 ani, afirma Nicolae Oaca, in Romania telefonia fixa a fost considerata un serviciu social prin impunerea unor tarife scazute, iar rezultatul este o infrastructura slab dezvoltata, care ne plaseaza pe ultimele locuri in Europa. In Ungaria, conform Public Network Europe din octombrie 2002, exista temeri ca telefonia fixa oferita de Matav va deveni o afacere neprofitabila in urmatorii doi-trei ani, avertizandu-se ca, fara masuri adecvate (majorarea tarifelor etc.), calitatea, si nu numai, va avea de suferit. -Tinand seama de diferentele macroeconomice dintre Romania si Ungaria net favorabile Ungariei (PIB/locuitor si salariul mediu de trei ori mai mici, inflatia mare etc.), dar si de cele dintre RomTelecom si Matav, acest lucru s-ar putea intampla in Romania mai devreme, daca nu cumva s-a si produs. Sa nu uitam ca Ungaria are deja o densitate de telefonie fixa de 38%, practic fiecare locuinta avand un telefon, iar in Romania este la jumatate. Daca se doreste ca liberalizarea sa aiba un impact real (in special asupra dezvoltarii infrastructurii locale, unde sunt cele mai mari probleme), trebuie ca si telefonia fixa sa fie considerata un ?çbusiness?ê, asa cum, de exemplu, a fost considerata telefonia mobila pana acum-. Concluzia este clara. -In competitia cu telefonia mobila, telefonia fixa nu are sanse prea mari in actualele conditii (investitia/linie mult mai mare si tarifele mai mici comparat cu telefonia mobila), astfel ca s-ar putea ca pe termen mediu sa trebuiasca sa raspundem la intrebarea: mai avem sau nu nevoie de telefonie fixa?-, conchide dl Oaca.