Reminiscente -revolutionare-

Toate confederatiile sindicale importante din Romania au ajuns, in planul actiunilor, la un numitor comun: lupta impotriva modificarilor propuse de actuala conducere a Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, in ceea ce priveste reglementarile din Codul muncii. Acea unitate sindicala, atat de invocata in ultima vreme, si la care tot aspira liderii sindicali de mult timp, si-a gasit in prezent concretizarea. Dar cine a contribuit la acest lucru? Nimeni altcineva decat noua conducere a Ministerului Muncii, care a reusit, la nici doua luni de la -inscaunare-, sa-si puna in cap toate federatiile si confederatiile sindicale din tara.

Nu s-a realizat o uniune oficiala, cu surle si trambite, cu adoptarea unui statut, care sa consfiinteasca un astfel de eveniment etc. insa, la nivelul punctelor de vedere exprimate, este mai mult decat evident ca exista o unitate de idei. Organizatii sindicale precum Blocul National Sindical, Cartel Alfa, Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania, Federatia Generala a Sindicatelor Familia, Federatia Sindicatelor din Industria Constructiilor de Masini militeaza pentru pastrarea unui echilibru care sa nu-l transforme pe cetateanul roman intr-un -sclav- aflat la ordinele angajatorului. Pentru ca, prin modificarile actuale aduse Codului muncii, ne situam nu in democratie, cuvant atat de la moda in prezent, ci in afara ei. In loc sa inaintam si sa punem pe picioare un oarecare echilibru intre cele doua parti – intre patroni si salariati sau intre angajatori si angajati -, ne intoarcem la epoca sclavagismului, cand stapanul plantatiei avea intotdeauna singurul si ultimul cuvant de spus.

Situarea angajatorului pe o treapta de pe care poate dispune, dupa bunul plac, de angajat poate avea consecinte grave chiar asupra raporturilor interumane. Este posibil ca aceasta libertate de decizie, lasata la indemana patronului, sa duca la adancirea prapastiei dintre cele doua categorii sociale, care s-au cristalizat in ultimii ani in Romania: bogati si saraci. Prin noile masuri, se limiteaza chiar puterea de negociere a sindicatelor, in folosul salariatului. Cu alte cuvinte, stabilitatea si siguranta locului de munca dispar, dar apare, in schimb, suprematia patronala absoluta. Daca divergentele dintre minister si sindicate nu vor fi rezolvate, sindicalistii au hotarat la unison: vor demara ample proteste de strada, cerandu-si drepturile, vor recurge la toate formele de manifestare sindicala permise de lege, de la marsuri si manifestatii pana la greve pe ramuri de activitate, si chiar la greva generala. Proteste la care se aliaza si Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania Fratia, confederatie care, pana mai ieri, tacea chitic, nearatandu-se, practic, nemultumita de nimic. Atata vreme cat legaturile cu fostul partid de guvernare erau puternice, toate masurile luate de acesta erau bune si chiar foarte bune. Acum, cand puterea de decizie a trecut in cealalta barca, CNSLR Fratia -este hotarata sa dea o replica ferma actualei guvernari, care pune mai presus de salariat interesele angajatorului-. Una peste alta, sindicatele s-au coalizat si sunt hotarate sa mearga pana la sesizarea organismelor internationale, daca discutiile cu partea patronala nu vor duce la un consens.

Asadar, iata ca, pentru prima oara in ultimii 15 ani, sindicatele din Romania au ajuns sa actioneze la unison, sa se situeze pe aceeasi baricada, indiferent de simpatiile sau chiar apartenentele politice ale liderilor acestora. Si totusi, unii lideri sindicali fac nota discordanta, prin natura solutiilor pe care le propun, solutii impregnate politic, asemanatoare celor de la inceputul anilor *90. Bunaoara, liderul Federatiei Familia cere, nici mai mult, nici mai putin, decat destituirea ministrului muncii, prerogativa care nu apartine sindicatelor, ci premierului si partidelor politice aflate la guvernare. Reminiscente -revolutionare- de care, iata, inca nu am scapat.