Un raport de analiza dat publicitatii de Banca Centrala Europeana trage un semnal de alarma pentru sistemul bancar din Romania, subliniind faptul ca atat populatia, cat si institutiile de credit pot fi in pericol din cauza escaladarii procesului de creditare. Indiferent de moneda in care se imprumuta, romanii au creat deja un cult al ipotecarii viitorului.
Banca Nationala a tras semnalul de alarma de multa vreme, iar masurile de franare a procesului de creditare s-au tot inmultit. Tendinta de a consuma mereu mai mult decat producem poate conduce la falimentarea clientilor, fie ei persoane fizice, fie persoane juridice. Consecintele se vor rasfrange apoi asupra institutiilor creditoare, care se vor vedea in imposibilitatea de recuperare a creantelor sau, in cel mai bun caz, de recuperare cu niste costuri suplimentare mari.
Chiar daca este acuzata de multi de restrictionarea creditarii, banca centrala va aplica, dupa cum guvernatorul Mugur Isarescu a subliniat de nenumarate ori, masuri de politica monetara cat mai adecvate, astfel incat sa nu mai asistam niciodata la falimente bancare, iar ponderea creditelor neperformante sa se mentina la cote rezonabile. Situatia a devenit acum si mai complicata, dupa ce, -de voie, de nevoie-, BNR a acceptat marirea deficitului bugetar (fara ca argumentele sa-l fi convins pe guvernator).
Asa cum BNR afirmase in nenumarate randuri, chiar daca exemplul american a probat faptul ca principalele oportunitati de dezvoltare economica sunt cresterea consumului si accelerarea vitezei de circulatie a banilor, nicio marire prea mare a expunerii bancilor si clientilor nu e de bun augur.
In afara acestei probleme, BNR mai este alarmata si de procesul de refinantare perpetua a creditelor, de expunerea prea mare a bancilor pe anumiti clienti si de introducerea in portofoliul institutiilor de credit a unor clienti cu bonitate indoielnica. Concluzia finala care rezulta ar fi ca, impotriva tuturor asigurarilor bancherilor, drumul de parcurs catre Europa e inca lung, iar pericolele care pandesc la colt nu sunt putine.
Principalele motive ale supracreditarii identificate de Banca Centrala Europeana sunt imbunatatirea increderii consumatorilor, cresterea economica semnificativa si stabilizarea situatiei macroeconomice (inclusiv reducerea inflatiei sub 10 procente). Daca pana nu de mult problema principala o reprezentau creditele in valuta, mai nou si cele in lei au tras semnalul de alarma la BNR care s-a vazut obligata sa ia doua masuri de restrictionare a acestui tip de imprumuturi: marirea rezervelor minime obligatorii in lei si cresterea ratei dobanzii de referinta.
De ce spun europenii ca trebuie sa ne temem insa de imprumuturile in valuta? Pentru ca pietele financiare au devenit extrem de volatile, cursurile fluctueaza in marje destul de mari, iar dobanzile externe sunt in crestere dupa minimele din ultimii ani. Astfel, o parte importanta a populatiei, care a decis sa ia credite in valuta, se confrunta cu un risc valutar semnificativ, ceea ce ar putea crea probleme pana la urma si bancilor, dupa cum sustin specialistii BCE. -Tranzactiile in valuta pot avea efecte negative asupra stabilitatii financiare, intrucat entitatile economice vor fi nevoite sa se confrunte cu riscuri valutare. Acest lucru va creste gradul de vulnerabilitate in cazul unei crize financiare-, se arata in raportul BCE.
Conform statisticilor bancii centrale, in Romania, anul trecut, 54% din creditele acordate persoanelor fizice si juridice au fost in valuta, in timp ce in Bulgaria ponderea a fost de 47%, in Turcia de 16%, iar in Croatia de 10%.
Diferentele de curs valutar pot avea un rol important in exacerbarea crizelor financiare si pot determina cresterea semnificativa a costurilor necesare pentru rezolvarea lor, cea mai mare parte a acestor costuri fiind suportata de contribuabili, sustin specialistii BCE.
Deprecierea semnificativa a monedei nationale ar putea determina o serie de falimente in sectorul bancar si deteriorarea bilanturilor institutiilor de credit, ceea ce ar acutiza criza.
Structura activelor bilantiere ale bancilor romanesti difera de cea a institutiilor de credit din zona euro. In Romania, bancile se bazeaza in principal pe depozite atrase de la rezidenti si pe imprumuturile din strainatate pentru a obtine resurse, in timp ce bancile europene au la dispozitie o gama variata de posibilitati de creditare, precum pietele interbancare si de titluri, foarte dezvoltate. Sectorul bancar romanesc a fost caracterizat printr-un grad ridicat de profitabilitate, generata in principal de veniturile obtinute din dobanzi si mai ales datorita avansului rapid al creditelor.
Pe viitor, sectorul bancar din Romania se va confrunta cu o tendinta mai accentuata de reducere a profiturilor operationale, intensificarea concurentei, diminuarea depozitelor atrase de la rezidenti si incetinirea ritmului de scadere a costurilor interne.
Potrivit oficialilor, Banca Nationala a Romaniei a identificat o serie de deficiente in ceea ce priveste managementul riscurilor la banci, precum aplicarea defectuoasa a metodologiei de clasificare a creditelor, extinderea repetata a liniilor de credit si reesalonarea datoriilor, gradul ridicat de expunere fata de un numar relativ redus de clienti sau acordarea de imprumuturi preferentiale.
Totodata, BCE mai remarca si ca majorarea ponderii bancilor cu capital strain ar putea contribui la cresterea elasticitatii sistemului bancar, intrucat poate conduce la imbunatatirea calitatii creditelor si poate contribui la aportul de cunostinte in ceea ce priveste administrarea riscurilor si a creditelor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
