Steaua Electrica Fieni, pusa pe butuci de olandezii -strategici-

O data cu reprimirea dreptului de control asupra procesului de privatizare din Romania, Curtea de Conturi a mai finalizat un -dosar-. Pe fondul asteptarilor care i-au fost impuse pe considerente inca neelucidate de catre parlament in privinta controlului Societatilor Financiare de Investitii, institutia de control financiar a finalizat la sfarsitul saptamanii trecute raportul privind privatizarea Steaua Electrica Fieni (n.r. – o intreprindere care produce lampi electrice speciale cu incandescenta si descarcare in gaze cu 3.000 de angajati). Controlul scoate la iveala faptul ca politica -investitorului strategic- a capatat valente profund negative in acest caz. Pe scurt, Curtea de Conturi a stabilit ca, din cauza nerespectarii clauzelor contractuale, aici fiind vorba in primul rand despre investitiile care au cam uitat sa mai vina la intreprinderea trecuta in sectorul privat, statul roman a intregistrat o pierdere de aproape 20 miliarde de lei. Ba mai mult, proprietarii olandezi au reusit sa aduca in numai cativa ani intreprinderea intr-o stare economica jalnica.

APAPS si calcatu-n strachinile privatizarii

Dupa ce in cursul anului 1997, fostul FPS a ratat prima tentativa de privatizare, cand 51% din actiunile societatii dambovitene trebuia sa fie preluate de catre societatea coreeana Won ik Corporation, companie care a uitat sa plateasca cele aproape 10 milioane de dolari, la jumatatea anului 1988 FPS mareste -potul- si pune la bataie 70% din actiunile Steaua Electrica. Pe fir a intrat compania olandeza Ormalight BV care, desi oferise un pret cu mult inferior pretului de oferta si o promisiune de investitie de doar 7,3 milioane de dolari in decurs de cinci ani, reuseste sa convinga Comisia de privatizare pentru a semna contractul. Astfel, afacerea este parafata pentru un sfert de milion de dolari, si asta in conditiile in care la nivelul Ministerului Privatizarii existau date concrete in legatura cu -bonitatea- investitorului strategic. Raportul reliefeaza faptul ca FPS detinea informatii ca firma olandeza era doar un banal comerciant al produselor de iluminat si nu avea nici in clin nici in maneca cu activitatea de productie in domeniu. Mai mult, in urma analizelor financiare realizate la nivelul FPS, Ormalight nu prezenta un potential financiar care sa garanteze realizarea angajamentelor investitionale. Numai ca acest portret nu a fost luat in calcul in momentul semnarii contractului de privatizare.

-Promisiuni- desarte

Primul element al -seriozitatii- cumparatorului Steaua Electrica Fieni a iesit la lumina cand, in urma verificarilor, s-a stabilit ca inregistrarea gajului la Registrul Roman al Actionarilor pentru garantarea investitiilor de 7,3 milioane de dolari s-a efectuat dupa doi ani si jumatate de la data semnarii contractului.

Potrivit documentelor, olandezii trebuia sa investeasca in societatea dambovitena din fondurile proprii o suma de 5,5 milioane de dolari pana in 30 martie 2003. Restul investitiei de pana la sapte milioane trebuia esalonata pana la inceputul acestui an. Realitatea pe care raportul Curtii o arata este in schimb alta. Olandezii nu si-au indeplinit obligatiile investitionale pe care le-au avut potrivit contractului de privatizare pana in acest an. Pe de alta parte, specialistii institutiei de control financiar au stabilit ca APAPS (fostul FPS) a actionat cu intarziere pentru clarificarea si solutinarea situatiilor litigioase, ca urmare a neindeplinirii de catre cumparator a obligatiilor asumate. Astfel, Ministerul Privatizarii nu a dat nici un semn de viata pentru banii care i se cuveneau. Este vorba despre reintrarea in posesia a 114.048 de actiuni, in valoare de 2,8 miliarde de lei, ce trebuia sa fie incasate in urma executarii gajului depus de olandezi pentru investitiile nefacute in perioada 12.01.1999-12.01.2001. La acelasi capitol al nerecuperarii a intrat si suma de 7,6 miliarde de lei, bani rezultati din cele patru milioane de dolari care trebuia sa intre ca investitii la Steaua Electrica pana in 2003.

Din punctul de vedere al controlului de performanta, raportul Curtii de Conturi arata ca situatia patrimoniala si a indicatorilor economico-financiari ai societatii Steaua Electrica s-a inrautatit in perioada postprivatizare. Valoarea activelor imobilizate a scazut de la 10,2 milioane de dolari inainte de privatizare la cinci milioane de dolari in 2001, lucru care a fost cauzat de vanzarile de active si de casarea unor mijloace fixe neamortizate legal. Chiar si solvabilitatea patrimoniala a scazut de opt ori, de la 41% in 1995 la 5,3% in 2001, indicatorii de randament au ajuns la valori negative, din cauza ca societatea a inregistrat pierderi care au ajuns la finele lui 2001 la 3,8 milioane de dolari. In plus, patrimoniul net al societatii in perioada 1999-2001 a scazut in valori absolute de 4,1 ori, iar lichiditatea generala si cea imediata au inregistrat valori de 0,45, respectiv 0,2. Dar oricum, la Steaua Electrica avem investitori strategici!