Chiar daca in ultimii 11 ani siderurgia romaneasca a inghitit 550 milioane de dolari, prin programe de modernizare, dintre care numai la SIDEX 350 de milioane, putine proiecte au fost finalizate, la nici un combinat nerealizandu-se un modul de productie complet.
Ajutoare cu duiumul, fara rezultate palpabile
In strategia de restructurare a industriei siderurgice, elaborata de Ministerul Industriei si Resurselor (MIR), se precizeaza ca, in conditiile blocajului financiar, a lipsei unor investitori strategici importanti si a subcapitalizarii, nu mai poate continua sustinerea unor programe de modernizare la unitatile indatorate deja peste plafonul admisibil. In general, banii pentru aceste programe au fost procurati din credite bancare interne si externe si prin garantii guvernamentale.
Cele cinci combinate care realizeaza produse lungi – Siderurgica Hunedoara, COS Targoviste, Industria Sarmei Campia Turzii, Donasid (Siderca) Calarasi si Combinatul Siderurgic Resita – au beneficiat, din 1993 si pana in prezent, de ajutoare de stat cu dobanda mica sau chiar fara dobanda, in valoare totala de 187,5 milioane de dolari. In ceea ce priveste produsele lungi, care se realizeaza numai la SIDEX, combinatul galatean a primit si el, in aceeasi perioada, 120,3 milioane de dolari. De mentionat ca mare parte dintre aceste ajutoare nu a mai fost rambursata niciodata.
In consecinta, MIR a propus un program de restructurare financiara a sectorului, care ar presupune costuri de 231,38 milioane de dolari. Programul presupune, in principal, transformarea datoriilor catre stat si a celor pe termen lung in capital, compensarea unor datorii catre stat cu TVA inexigibila si acordarea unor noi imprumuturi, cu garantii de stat, pentru investitii. In cazul celor mai multe intreprinderi siderurgice, rezultatul brut din exploatare este aproape de zero sau chiar negativ. Spre comparatie, nivelul acestui indicator in combinatele din Uniunea Europeana se situeaza intre 10 si 13,5%.
Produsele de precizie, un vis frumos
O problema spinoasa a acestui sector industrial se regaseste in domeniul laminarii, unde echipamentele existente sunt inca invechite. Lipsa aparaturii de masura si control conduce la performante extrem de scazute in ceea ce priveste calitatea si precizia dimensionala. De aceea, laminoarele romanesti nu pot fabrica produse performante, cum ar fi profilurile grele speciale.
In cele mai multe cazuri, semifabricatul, ca materie prima pentru laminare, nu se coreleaza cu dimensiunile semifabricatului turnat continuu, necesitand o operatiune in plus. Singura investitie semnificativa realizata pana in prezent in sectorul laminarii este cea de la Donasid SA (Siderca) Calarasi.
In general, uzinele din siderurgie au fost concepute pentru producerea intregii game de laminate – profile grele, usoare si sarma -, fapt ce a condus la o -inflatie- de echipamente si crearea de supracapacitati. Pe de alta parte, sectorul comercial al uzinelor este afectat de barter, intermediari si de blocajul financiar, mai considera oficialii MIR.
In prezent, exporturile de produse siderurgice se realizeaza in proportie de 50-60% prin operatiuni de tip barter sau compensari. Piata interna absoarbe aproximativ 45% din productie, iar exporturile sunt directionate in proportie de 55% din total catre tarile din Uniunea Europeana.
Viitor de aur teava noastra are
O componenta a siderurgiei care ar putea inregistra in viitor rezultate notabile este cea reprezentata de sectorul tevilor. Conducerea MIR considera chiar ca Romania poate deveni unul dintre principalii producatori de tevi din Europa. Aceasta, deoarece pretul de livrare a acestor produse este cel putin dublu comparativ cu oricare alt produs siderurgic clasic. De multe ori, preturile de vanzare depasesc 1.000 de dolari pe tona.
Aceasta nu inseamna insa ca acest domeniu a fost scutit de probleme. Din cauza restrangerii pietei de desfacere, inclusiv cauzata de crizele de pe pietele regionale, si a performantelor modeste ale producatorilor romani, comparativ cu competitorii internationali, productia de tevi a scazut an de an, incepand din 1992.
Pe de alta parte, materia prima pentru fabricarea tevilor (tagla) se realizeaza in Romania pe fluxuri tehnologice neperformante, cu costuri ridicate si calitate indoielnica, in principal la Siderurgica Hunedoara si Combinatul Siderurgic Resita. Din aceasta cauza, uzinele de tevi au apelat la importuri din tarile ex-sovietice. De exemplu, anul trecut au fost importate 220.000 tone de tagla, la o productie de 310.000 tone de teava.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
