– Recent, referindu-va la atat de mult discutatul cos valutar, l-ati etichetat ca fiind o aiureala. Va mentineti caracterizarea?
– Nu cosul valutar e o aiureala, ci tevatura din jurul acestui subiect. Asta am spus eu. Cosul valutar este o forma utila, folosita de multe tari. Practic, si noi folosim un cos valutar din 1999. Inca de atunci, Banca Nationala a anuntat, public, ca analizeaza mersul leului si piata valutara cu un ochi indreptat spre dolar si cu celalalt indreptat spre euro. Acuzele ca din cauza lipsei cosului valutar exportatorii romani spre zona euro pierd, nu au, in consecinta, un temei faptic si creeaza confuzie.
– Asadar, cosul valutar exista, dar nu-l vad exportatorii?
– Exportatorii romani spre zona euro, unde se realizeaza 70% din comertul exterior romanesc, au fost puternic afectati de caderea monedei europene fata de dolar in anul 2000. A fost un soc extern foarte puternic si dureros. Din cauza durerii poti sa nu vezi multe lucruri. De exemplu, exportatorii nu vad ca o depreciere mai accentuata a leului fata de euro, pe care si-o doresc, ar insemna o depreciere dubla a leului fata de dolar, fiindca euro s-a depreciat la randul sau fata de dolar. Am auzit insa multi exportatori spunand ca vor o depreciere mai mare fata de euro, dar ca nu doresc ca leul sa se deprecieze fata de dolar mai mult, deoarece s-ar scumpi energia. Si ca solutia ar fi un cos valutar. Daca se utilizeaza un cos dolar-euro, trebuie sa avem in vedere evolutia reala a celor doua monede. Iar evolutia euro-dolar in anul 2000 nu ne-a favorizat, pentru ca a mers invers decat au dorit exportatorii romani. A spune ca prin cos valutar cursul leului ar fi evoluat fata de dolar si fata de euro altfel decat s-a intamplat pe piata mondiala este o miopie care intretine iluzia ca o problema importanta, competitivitatea prin pret a exporturilor romanesti, ar putea fi solutionata printr-un artificiu, indiferent de ce se intampla in raportul euro-dolar. Pentru ca nu-i decat o iluzie credinta ca prabusirea euro, care a pus pe jar nenumarate tari, ar putea sa nu afecteze Romania.
– Se intetesc criticile privind mentinerea unei structuri invechite si neeficiente a exporturilor romanesti. E cazul sa mai punem frana exporturilor pana cand se va innoi structura lor?
– Criticile sunt indreptatite. Imbunatatirea structurii exporturilor depinde insa de structura productiei, de efortul de restructurare din economia romaneasca. Acest efort trebuie multiplicat, dar pana atunci cred ca ar fi o eroare sa cosmetizam structura exporturilor romanesti pentru a arata mai bine. E chiar periculoasa ideea, ce a inceput sa prinda contur, ca am putea sa reducem volumul exporturilor, pentru ca importanta este doar structura lor. Sa nu uitam ca Romania importa mult si ca principala sursa de valuta, pentru a plati aceste importuri, o constituie exporturile.
– Referitor la balanta comerciala, exista si elemente care indeamna la precautie?
– Da, exista. Importul a crescut si el cu 46% in ianuarie 2001 fata de ianuarie 2000. Elementul care ne da insa incredere este acela ca in lunile februarie si martie a.c. Banca Nationala a constatat aceeasi supraoferta de dolari pe piata valutara ca si in anul 2000, achizitionand pe net o cifra-record de peste 250 milioane de dolari. Aceasta inseamna ca, desi importurile sunt mai mari, ele sunt finantate autonom prin linii de credit si facilitati pe termen mediu si lung sau prin investitii directe. Mai mult: importurile nu preseaza suplimentar asupra pietei valutare.
– Sa revenim la cursul de schimb. Unde se va situa deprecierea leului: deasupra sau sub rata inflatiei?
– Banca Nationala va judeca evolutia cursului leului tinand seama de dinamica a doua monede: dolarul si euro. Fata de un cos in care fiecare dintre aceste doua monede detine aproximativ 50%, incercam sa gasim -cursul de echilibru- al leului, dar nu pe o baza zilnica (intrucat aceasta ar presupune fluctuatii largi si de sens opus), ci pe intervale mai mari de timp, cum ar fi luna si trimestrul. Speram ca in acest an sa nu mai avem neplacuta surpriza ca euro sa coboare la minimele din 2000, fapt care anul trecut ne-a obligat sa depreciem moneda nationala mai mult fata de dolar decat prognozasem initial, tocmai pentru a pastra competitivitatea exporturilor in zona euro. Costul deprecierii suplimentare a leului fata de dolar s-a reflectat in anul 2000 intr-o inflatie mai mare si repetarea acestei experiente in acest an ar periclita atingerea obiectivului de reducere a inflatiei. In lipsa unor asemenea socuri externe, politica noastra este ca deprecierea monedei sa fie ceva mai redusa decat inflatia, si anume ca cu atatea procente cu cat creste productivitatea muncii in economia romaneasca.
