Unitatea 2 de la Cernavoda va reduce dependenta energetica a Romaniei

In cateva randuri, ministrul industriei, Dan Ioan Popescu, si-a exprimat nemultumirea fata de stadiul lucrarilor la Unitatea 2 de la Cernavoda, invocand faptul ca aici -lucrarile merg prea incet-. Dan Ioan Popescu ne-a declarat ca este -nemultumit- de management si ca doreste sa poarte niste -discutii foarte serioase- cu responsabilii lucrarilor de la reactorul doi. Va propunem, in continuare, o scurta incursiune in spatele acestei nemultumiri venite din partea ministrului industriilor.

Problema isi are radacinile inca din luna martie 2002. Dupa cum ne-a declarat directorul general al Nuclearelectrica, Ioan Rotaru, la acea data, -atat contractul comercial principal incheiat cu Atomic Energy of Canada LTD (AECL) si Ansaldo Italia, cat si contractele secundare pentru finalizarea reactorului doi au fost semnate-. Aceasta in contextul in care pe 18 mai 2001 a fost semnat contractul comercial pentru finalizarea si punerea in functiune a Unitatii 2 si care avea ca principala clauza de intrare in vigoare existenta finantarii externe pentru bunurile si serviciile care proveneau din Canada si Italia. Revenind la anul 2002, prima problema pentru lucrarile de la Cernavoda incep o data cu sistarea temporara a ajutorului financiar canadian. Motivul? O grupare ecologista a dat in judecata guvernul de la Otawa si pana nu s-a terminat procesul a fost sistata orice forma de finantare. -Cert este ca in martie 2002 nu aveam finantare. Daca am fi avut, am fi putut sa comandam echipamentele – faza premergatoare oricarui proiect-, a tinut sa sublinieze Ioan Rotaru. Intre timp, pentru a nu sista lucrarile la reactor, conducerea de la Cernavoda a hotarat -sa dreaga busuiocul- si sa inceapa lucrarile care se puteau face fara ajutor canadian, cu bani de la Guvernul Romaniei. -In paralel, ca sa scurtam graficul de realizare, am comandat niste echipamente cu ciclu lung de fabricatie-, explica directorul general Nuclearelectrica. -De exemplu, am comandat calculatoarele de proces ale Unitatii 2 care erau fabricate in 34 de luni, sau motoarele diesel de la Alstom care se produceau in 28 de luni. O alta problema de care s-au -lovit- lucrarile de la reactorul 2 au fost negocierile din 2002 dintre Ministerul Finantelor si Fondul Monetar International, cand FMI a impus un plafon de garantare limitat din partea statului. Dar, avand in vedere importanta lucrarii de la Cernavoda, statul roman a obtinut o derogare speciala pentru acest proiect. Astfel ca FMI a permis o garantare guvernamentala in doi pasi: 115 milioane de dolari pentru 2002, iar restul de 300 milioane de dolari pentru acest an. A urmat incheierea conventiilor de credit cu un consortiu de banci format din Societe Generale, Credit Lyonnaise, BRD, in valoare de 410 milioane dolari, pentru finalizarea lucrarilor la Unitatea 2. Creditul primea garantarea integrala din partea statului roman. Fondurile sunt utilizate pentru plata bunurilor si serviciilor furnizate de AECL, Ansaldo Italia, Alstom Franta si altii. -Cert este ca pana sa indeplinim conditiile de creditare, pentru contractele semnate in mai 2001, au trecut doi ani. Daca am fi avut creditele externe in martie anul trecut, cu totul alta ar fi fost situatia. Nu reprosez nimanui nimic-, a tinut sa precizeze directorul Nuclearelectrica.

Problema cea mai importanta in momentul de fata, spune Ioan Rotaru, este livrarea echipamentelor din import. Bani sunt, dar din cauza intarzierii finantarii cu un an, comenzile pentru utilaje s-au dat si ele cu an intarziere. -Facem tot ce putem pentru urgentarea obtinerii echipamentelor din import. Am cerut scurtarea perioadei de fabricatie, dar si livrarea pe calea aerului si nu pe mare a echipamentelor fabricate in Canada si Statele Unite-, a conchis directorul general Nuclearelectrica, Ioan Rotaru.

Ce urmeaza?

Pentru acest an, Nuclearelectrica si-a propus reeditarea performantelor in exploatarea Unitatii 1, in conditii de deplina securitate nucleara si protejare a populatiei si a mediului inconjurator, realizarea unei cifre de afaceri cel putin la nivelul celei din anul 2002, precum si continuarea lucrarilor la Unitatea 2. De asemenea, Nuclearelectrica si-a mai propus pentru acest an sa finalizeze negocierile pentru obtinerea creditului EURATOM.

Pentru anul 2004, oficialii Nuclearelectrica preconizeaza finalizarea lucrarilor de montaj la Unitatea 2, urmand ca in prima parte a anului 2007, acesta sa fie dat in exploatare comerciala. In prezent, Unitatea 1 asigura 10% din intreaga productie energetica a Romaniei, acest procent urmand sa creasca la 18%, o data cu intarea in functiune a Unitatii 2.

Potrivit specialistilor, din punct de vedere al dezvoltarii cu costuri minime a sectorului de producere a energiei electrice, finalizarea Unitatii 2 de la Cernavoda este cea mai buna solutie capabila sa asigure reducerea dependentei energetice a Romaniei fata de furnizorii externi.

Oficialii din cadrul Nuclearelectrica spera ca in viitor Cernavoda se va alatura zonelor libere create deja in tara, zona ce poate deveni de interes strategic national, dar si international, prin posibilitatile de transport (acces direct la Marea Neagra prin canalul Dunare-Marea Neagra). Totodata, producerea energiei electrice, dar si a aburului industrial la preturi mici, precum si resursele naturale locale (calcar, stuf), pot ajuta la dezvoltarea unei baze industriale in zona, prin amplasarea unor fabrici mari consumatoare de energie din industria cimentului, celulozei si hartiei sau prelucrarea petrolului.