A devenit o moda sa cauti informatorii din presa. Daca din1990 il stiam pe Sorin Rosca Stanescu, acum dupa 16 ani a aparut un val nou, reprezentat de un varf al generatiei: Carol Sebastian, poreclit Kuki. Nici unul, nici altul n-au recunoscut de placere. Au fost siliti de dezvaluiri din presa. In acelasi spirit, demersul -Civic Media- vrea sa scoata la iveala si alte constiinte patate. In politica il vedem zilnic pe Dan Voiculescu, conspirativ Felix, incercand sa demonstreze ca si Mircea Dinescu a fost maior de Securitate. Pe la CNSAS cautam un alt ofiter acoperit, promis tot de liderul PC, avem un Presedinte al Romaniei care a recunoscut ca a dat note informative la Securitate, dar in numele sigurantei Statului. Statului comunist, dar asta nu-l face sa sune mai putin pompos. Vor mai urma si altii, unii dintre ei stalpi ai societatii civile, membri activi ai Axei Binelui Portocaliu. Personalitati care vor starni uimirea, pentru ca suntem obisnuiti sa gandim in matricea Bun-Rau, in functie de simpatiile politice. Crescusem cu ideea ca informatorii sunt la PRM, la PSD, la ziarele pro-feseniste, ca fostii ofiteri de securitate nu sunt compatibili cu ideea de opozitie. Visul a luat sfarsit, facand loc cosmarului!
Acest demers, usor incongruent, ne va obisnui cu ideea ca e natural ca delatorii sa fie politicieni sau ziaristi. Nimeni nu va lua nicio masura impotriva lor, pentru ca ei n-au de gand sa se considere vinovati. Scornesc tot felul de scuze pe care nimeni nu le mai poate verifica, au prieteni ce le iau apararea si ziare in care scriu ce vor. Nimeni nu le poate cere sa nu mai scrie, sa nu mai faca politica, dar increderea in sinceritatea demersului nu are cum sa mai reziste. Nu am fost o tara cu 22 milioane de informatori sau de ofiteri acoperiti. Mizeria existentei zilnice, umilinta data de foame au afectat prea tare un intreg popor pentru a nu trage o singura concluzie : nu exista justificare pentru delatiune, pentru micime sufleteasca. De fapt, nu exista informator bun, pentru ca plata pentru serviciile aduse Securitatii era, invariabil, 30 de arginti…
P.S. Am citit cu scarba editorialul unui catavenc, care ne povestea cum a refuzat el colaborarea cu Securitatea, uitand sa ne povesteasca cum a combatut din interior sistemul comunist ca un politruc ce visa sa devina. Nemaivorbind de banii pe care i-a incasat de la un -controversat- om de afaceri, care i-a cumparat pixul la pachet cu actiunile. Si nu pot sa nu-i dau dreptate lui Traian Ungureanu… Nesimtirea-i nelimitata!
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
