Richard Weissbourd este psiholog la Harvard specializat în educaţie şi coordonatorul unui proiect intitulat „Making Caring Common“, prin care ajută copiii să înveţe compasiunea. De ce ar avea nevoie cei mici de profesori pentru a învăţa să le pese de oamenii din jur? Pentru că foarte puţini părinţi sunt preocupaţi de acest aspect, după cum reiese dintr-un studiu realizat de acelaşi specialist.
În jur de 80% din copiii şi tinerii care au luat parte la această cercetare spun că părinţii lor se bucură mai mult de realizările şi de fericirea copiilor decât de gesturile frumoase făcute pentru cei din jur, scrie publicaţia americană „The Washington Post“. Cei mai mulţi copii au bifat afirmaţia: „Părinţii mei sunt mai mândri de mine dacă iau note mari la şcoală decât dacă sunt un membru bun al comunităţii în clasă sau la şcoală“.
Psihologul Richard Weissbourd oferă părinţilor câteva recomandări despre cum îşi pot face copiii mai buni şi mai respectuoşi cu oamenii din jur. „Copiii nu se nasc buni sau răi şi nu ar trebui să renunţăm niciodată la educarea lor. În fiecare etapă a copilăriei, ei au nevoie de adulţi care să-i ajute să devină buni, respectuoşi şi responsabili în comunitatea în care trăiesc“, spune specialistul american.
1. Grija pentru ceilalţi trebuie să devină o prioritate
De ce? Majoritatea părinţilor pun pe primul loc fericirea şi realizările copiilor, în detrimentul grijii pentru ceilalţi. Însă, copiii trebuie să-şi adapteze nevoile la cele ale oamenilor din jur, indiferent că este vorba doar de o pasă a mingii sau despre a lua partea unui coleg care este agresat.
Cum? Copiii trebuie să audă de la părinţi că este important să te preocupe oamenii din jur. În loc să-i spuneţi copilului: „Cel mai important lucru este să fii fericit“, încercaţi să-i spuneţi: „Cel mai important lucru este să fii bun“. Dacă aveţi copii cu vârste mai mari, aveţi grijă ca el să se adreseze respectuos oamenilor din jur, chiar şi atunci când sunt obotiţi sau nervoşi. Întrebaţi periodic învăţătorul/profesorii cum se poartă copilul cu colegii la şcoală.
O situaţie concretă în care îl puteţi învăţa ce înseamnă empatia: când copilul vrea să iasă din echipa de fotbal a şcolii sau din trupa în care a cântat, părinţii ar trebui să-i atragă atenţia asupra obligaţiilor pe care le are faţă de grup şi să-l încurajeze să găsească soluţii pentru a nu afecta grupul respectiv.
2. Oferiţi copilului ocazii în care să-şi exerseze empatia
De ce? Copii deprind mai uşor empatia şi grija faţă de ceilalţi exersându-le constant, spune psihologul Richard Weissbourd.
Cum? Această calitate se deprinde la fel ca abilitatea de a cânta la un instrument. Repetiţiile zilnice – indiferent că este vorba despre a ajuta un coleg la teme sau a avea o îndatorire la şcoală – vor ajuta copiii să fie mai atenţi la nevoile celor din jur şi să se implice în comunitate.
Nu oferiţi copilului recompense ori de câte ori ajută la strângerea mesei. El trebuie să ştie că are câteva responsabilităţi în casă. Răsplătiţi-l numai când face gesturi cu adevărat remarcabile. Comentaţi cu copiii gesturile frumoase, caritabile pe care le vedeţi la televizor şi discutaţi despre actele de nedreptate la care asistaţi.
3. Extindeţi preocupările copilului
De ce? Copiilor le pasă, de regulă, de numai câteva persoane din familie sau de câţiva prieteni. O provocare pentru părinţi este să le atragă atenţia celor mici asupra oamenilor din afara acestui cerc restrâns, cum ar fi colegul nou de clasă, cineva care locuieşte la distanţă sau o persoană care nu vorbeşte aceeaşi limbă ca el.
Cum? Copii trebuie să înţeleagă dintr-o perspectivă mai largă oamenii cu care interacţionează zilnic, inclusiv pe cei vulnerabili. Ei trebuie să vadă că deciziile lor afectează comunitatea din care fac parte, dar trebuie să devină preocupaţi şi de oamenii din afara comunităţii lor sau dintr-o altă cultură.
Aveţi grijă ca cel mic să fie prietenos şi recunoscător cu toţi oamenii din viaţa lor, inclusiv cu şoferul de autobuz sau cu chelnerul. Încurajaţi copilul să-i pese de oamenii vulnerabili. Folosiţi-vă de o poveste din ziare sau de la televizor pentru a vă face copilul să se gândească la copiii mai puţin norocoşi din altă ţară.
4. Fiţi mentori pentru copil
De ce? Copiii învaţă valorile morale privind la adulţii pe care-i respectă. De asemenea, ei învaţă aceste valori analizând dileme etice împreună cu părinţii, cum ar fi: „Ar trebui să-mi invit noul vecin la ziua mea în condiţiile în care prietena mea cea mai bună nu îl place?“.
Cum? A fi un model pentru copii înseamnă că trebuie să exersaţi şi dvs. compasiunea. Nu trebuie să fiţi perfect în permanenţă, este chiar recomandat să vă recunoaşteţi greşelile şi neajunsurile în faţa copilului. Trebuie, de asemenea, să învăţaţi să ascultaţi şi perspectiva acestuia.
Puteţi face muncă voluntară cel puţin o dată pe lună şi va fi ideal dacă implicaţi în acelaşi timp copilul în această activitate.
5. Învăţaţi copilul să-şi controleze emoţiile negative
De ce? Adesea, preocuparea pentru ceilalţi este umbriă de sentimente negative precum furia, ruşinea sau invidia.
Cum? Trebuie să-i învăţai pe cei mici că aceste emoţii sunt normale, dar modul în care le gestionează nu este tocmai în regulă. Copiii au nevoie de ajutorul nostru pentru a putea gestiona aceste emoţii într-o manieră constructivă.
Iată o metodă simplă de a vă ajurta copilul să se calmeze: rugaţi-l să se oprească din ce face sau spune, să inspire profund pe nas şi să expire pe gură până numără la cinci. Exersaţi această metodă când copilul este calm, iar dacă se enervează, amintiţi-i tehnica şi puneţi-o în practică împreună. După o vreme, va începe să o facă singur exerciţiul de respiraţie şi va fi capabil să-şi exprime sentimentele într-o manieră potrivită.