Cu sacii in caruta si integrarea legata de gard

Din primavara, reprezentantii autoritatilor din Romania, de la functionarul de rand si culminand cu sefii institutiilor de stat, au naucit poporul cu raportari interminabile si cu dari de seama zilnice in care se pomenea de inca un mic pas facut, acolo, pe drumul spre integrarea in Uniunea Europeana. Opinia publica a fost informata permanent, chiar torturata cu informatii, stilul cel mai des uzitat fiind picatura chinezeasca: -mai sunt doua zile pana cand ministrul X se va deplasa la Bruxelles-, -domnul ministru Y se afla la Bruxelles-, -domnul ministru Z se afla in plina sedinta cu reprezentantii institutiei europene-, -proaspat intors de la Bruxelles, ministrul X a prezentat intr-o conferinta de presa stadiul negocierilor pentru integrare- etc, etc. Mare chestie si integrarea asta!

Si sa te tii petrecere cand a mai fost incheiat inca un capitol – -ce victorie-, -iata ca actualii guvernanti au reusit ce altii nici nu ar fi gandit-, -vom incheia toate capitolele pana la sfarsitul anului- etc. Asa, ca paranteza, nu mai considera nimeni o tragedie ca nu se va intampla acest lucru.

Energiile consumate anul acesta in birourile de presa ale institutiilor mai mult sau mai putin importante in procesul de negociere a aderarii s-ar putea cuantifica cu adevarat daca macar vreun reprezentant al organismelor amintite ar fi fost interesat de impactul real al informatiilor aruncate pe piata. Asta ar insemna sa se calculeze si sumele aruncate pe fereastra, pentru asa-zisa -diseminare- a informatiilor, si asta ar fi fost cu adevarat periculos: opinia publica ar fi aflat ca integrarea asta ne costa, deja, al dracului de mult.

Dar, cum orice minune tine trei zile, si povestea cu incheierea provizorie (cuvant evitat de autoritati) a capitolelor de negociere si-a pierdut din semnificatie, in momentul in care reprezentantii institutiilor publice au realizat ca si dupa negocieri trebuie sa se apuce de treaba. Si se vede cu ochiul liber ca nu s-a miscat mai nimic. Cu alte cuvinte, integrarea Romaniei in UE s-a oprit la stadiul de intentie. Pana acum, singurele progrese reale sunt cele inregistrate la capitolul legislatie care, in mare, a fost aliniata la cea comunitara. Lucrurile merg extrem de greu cand vine vorba de implementarea noilor reglementari legale, de unde si decalajul deja vizibil dintre Romania si Bulgaria.

Vazandu-se cu sacii in caruta, ministrii au lasat-o mai moale, n-au mai lucrat zi si noapte, si-au permis si concedii. Asa ca, nedorit in primul rand de premierul Adrian Nastase, fenomenul de -stop and go- (mai pe romaneste, mai intai ne odihnim si apoi pornim) a fost deja semnalat si amendat de reprezentantii institutiilor europene.

Dorinta de integrare a Romaniei nu mai pare la fel de arzatoare. In plin an electoral si in mijlocul alergaturii dupa voturi, guvernul e mai preocupat de suplimentarea pensiilor, de drepturile revolutionarilor, de subventii si ajutoare de stat, de acordarea rechizitelor gratuite si a medicamentelor compensate etc.

Inconstienta celor aflati la putere e cu atat mai mare cu cat fiecare dintre cei care conduc ministere-cheie in procesul de integrare promoveaza tot mai multe asemenea pomeni, desi cunosc bine rigorile Uniunii Europene.

Vacanta prelungita a autoritatilor ar putea costa Romania cel putin doi ani departe de Europa. Deja multe dead-line-uri au fost depasite, iar lucrurile putine bifate in tabelul cu realizari au fost facute, in buna parte, de mantuiala.

Autoritatile romane par sa nu constientizeze faptul ca Uniunea Europeana, ca intreg, traverseaza o perioada activa, de metamorfozare a legislatiei, a aquis-ului, cu care statele membre, obisnuite cu aceste modificari, tin destul de greu pasul. Asta in conditiile in care -la ei- programul de munca incepe in forta, nu cu o pauza, asa cum sunt obisnuiti romanii. Asa ca, in ciuda finalizarii documentelor de pozitie si trasarii celor mai importante directii, Romania pare ca s-a plictisit de integrarea asta si a legat-o de gard.