Fosti ambasadori, generali in rezerva, experti pe probleme de asistenta umanitara – acesta va fi primul guvern postbelic al Irakului. Timp de cel putin trei luni, cei 200 de angajati ai Biroului pentru Reconstructie si Asistenta Umanitara (ORHA) din cadrul Pentagonului vor modela, sub comanda generalului Jay Garner, prieten vechi al lui Donald Rumsfeld, primele forme de democratie din Irakul ultimelor doua decenii pentru a realiza trecerea catre administratia irakiana interimara.
Intr-o prima faza, teritoriul irakian va fi federalizat in trei centre administrative: Nord (dirijat de generalul in rezerva Bruce Moore), Bagdad (sub tutela Barbarei Bodine, fosta ambasadoare a SUA in Yemen si ostatica in reprezentanta diplomatica a SUA din Kuwait, in timpul Razboiului din Golf) si Sud (care va intra sub aripa ocrotitoare a unui alt general in rezerva si om de afaceri texan). In principiu, fiecare centru administrativ va dispune de circa 12 angajati americani, care vor fi ajutati de -irakienii liberi- – exilatii. Teoretic, ei vor reprezenta fiecare din cele 17 provincii ale Irakului, plus Bagdadul, si vor pune umarul la conducerea celor 23 de ministere ce vor fi infiintate in scurt timp.
Adjuncti ai lui Garner pe diverse domenii de actiune vor fi George Ward, fost puscas marin si ambasador in Namibia, Lewis Lucke (veteran al Agentiei Internationale pentru Ajutor Umanitar – USAID) si Michael Mobbs, consilier juridic al Pentagonului si negociator pe probleme de dezarmare in timpul Administratiei Reagan.
Marea intrebare pentru Irakul postbelic este: cine va conduce? In Kuwait, o agentie americana de reconstructie a preluat deja sarcinile pe termen scurt – refacerea infrastructurii, activitati umanitare -, pregatindu-se sa intre in Bagdad o data ce se va trage si ultimul glont. Agentia, infiintata sub auspiciile Departamentului american al Apararii, este responsabila totodata de crearea unui model democratic la Bagdad, asa cum se vede el de la Washington, inainte de instalarea la putere a unei autoritati interimare irakiene.
Oamenii Pentagonului
Ambitiosul program – ce vizeaza o serie intreaga de domenii, inclusiv cel monetar, al educatiei sau al ordinii publice – se va desfasura sub comanda unui bun prieten al lui Donald Rumsfeld, generalul in rezerva Jay Garner. Acesta va fi conducatorul de facto al Irakului in urmatoarele luni si va raspunde numai in fata generalului Tommy Franks, mai mare peste toate operatiunile militare din Golf.
Alaturi de Garner vor lucra alte 200 de persoane – fosti militari, personal al altor agentii guvernamentale, asistenti umanitari si experti irakieni si britanici – toti reuniti in Biroul pentru Reconstructie si Asistenta Umanitara din cadrul Pentagonului (ORHA).
Puternic reprezentate in cadrul Biroului sunt Departamentul de Stat si Agentia pentru Dezvoltare Internationala (USAID), prin angajati care au avut sarcini asemanatoare in fosta Iugoslavie, Haiti sau Somalia. Una dintre diferente fata de activitatile de acolo este, in cazul Irakului, lipsa informatiilor, relatiile diplomatice Washington – Bagdad fiind intrerupte inca din 1990. O alta dificultate este, in opinia ORHA, identificarea unor oficiali irakieni locali care sa nu fi colaborat cu fostul regim – un lucru aproape imposibil de realizat intr-o tara care a trait 24 de ani la rand sub aceeasi guvernare.
Planuri de federalizare
Desi planurile sale sunt, in mare, secrete, s-au aflat unele detalii despre viziunea ORHA asupra Irakului postbelic. Acesta va fi divizat in trei regiuni conduse din trei centre administrative – din Bagdad (central), Mosul (nord) si Umm Qasr (sud), fapt ce conduce la ideea federalizarii teritoriului irakian. In afara lui Garner, se mai stiu si alte cateva nume, ca si faptul ca mai-marii ORHA au fost desemnati in principal de Pentagon. Nordul va cadea in sarcina lui Bruce Moore, general in rezerva, iar partea centrala ii revine Barbarei Bodine, fost ambasador al SUA in Yemen, care a lucrat in anii *80 la Bagdad. Bodine a fost tinuta ostatica in Ambasada SUA din Kuwait in timpul razboiului din Golf.
Al patrulea nume care a ajuns la urechile presei este Roger -Buck- Walters, un alt general in rezerva si om de afaceri texan, care se va ocupa de Sud. Acesta face parte din grupul ales pe spranceana de Pentagon. In principiu, fiecare centru administrativ va avea un personal de circa 12 oameni, care vor fi ajutati de -irakienii liberi- sau, mai degraba, -nealiniati- – adica cei fugiti din Irak, care au trait in exil in ultimii ani in tari precum SUA, Marea Britanie sau diverse state europene si care nu fac parte dintr-o anumita grupare de opozitie. Teoretic, ei vor reprezenta fiecare din cele 17 provincii ale Irakului, plus Bagdadul, si vor pune umarul la conducerea celor 23 de ministere ce vor fi infiintate in scurt timp.
Adjuncti ai lui Garner pe diverse domenii de actiune vor fi George Ward, fost puscas marin si ambasador in Namibia (asistenta umanitara), Lewis Lucke (veteran al USAID), pe reconstructie, si Michael Mobbs (administratie civila), consilier juridic al Pentagonului si negociator pe probleme de dezarmare in timpul Administratiei Reagan.
Suspiciuni si controverse
Pozitia sa proisraeliana, ca si legaturile puternice cu domeniul afacerilor militare, precum si sprijinul acordat kurzilor din nordul Irakului au facut din viitorul coordonator de la Bagdad o figura controversata printre liderii arabi si musulmani, suspiciosi cu privire la adevaratele motive ale numirii lui Garner in aceasta pozitie. Unii analisti mai sceptici apreciaza ca Garner nu va fi tolerat de irakieni in aceasta functie mai mult de doua luni.
O alta problema controversata este cat va dura misiunea ORHA. Trei luni dupa incetarea ostilitatilor, a tinut sa precizeze Jay Garner. Ceva mai mult, a sugerat generalul Buck Walters, cam pana pe la -sfarsitul anului, ca tot mi-am luat concediu 12 luni-. Putini apreciaza ca trei luni reprezinta o perioada de timp realista. Pentru inceput exista deja neintelegeri in cadrul Administratiei Bush cu privire la figurile ce vor conduce Irakul – irakienii din interior sau cei din exil, cum este Ahmad Chalabi. Mai este apoi chestiunea rolului ONU, pe care Statele Unite trebuie sa o rezolve cat mai rapid. Ceea ce inseamna ca generalul de 64 de ani va fi supus unor presiuni imense.
Si activitatile ORHA au deja o aura controversata. Printre acestea, eliminarea tuturor elementelor Baath din structurile irakiene de putere si administrarea afacerilor cu petrol.
Iar problemele nu au intarziat sa apara: principala grupare siita irakiana, Consiliul Suprem pentru Revolutia Islamica in Irak (Sciri), a declarat ca va boicota o intalnire cu liderii opozitiei irakiene, printre care si cei din exil. Aceasta ar urma sa fie una dintre primele intalniri menite sa conduca la infiintarea autoritatii irakiene interimare. -Nu vom lua parte la convorbirile de la Nasiriya. Acestea fac parte din planurile generalului Garner pentru Irak, iar noi nu vrem sa participam la acest proiect-, a declarat reprezentantul Sciri la Londra. Avertismentul nu poate fi ignorat in conditiile in care, desi metinuti in inferioritate politica in ultimele doua decade, siitii sunt cei mai numerosi in Irak si vor avea cu siguranta un rol fundamental in succesul planurilor Statelor Unite.
Comandant suprem la Bagdad
Presedinte numit, vicerege, regent, consul – exotice denumiri pentru viitoarea functie a lui Jay Garner in Irak, dar care nu au nici o legatura cu realitatea, si anume administrarea Irakului postbelic inainte de instalarea unui guvern interimar.
Generalul are o experienta remarcabila in regiune. Veteran al razboiului din Vietnam, Garner a participat in 1991 la evenimentele din Golf, unde a supravegheat desfasurarea bateriilor antibalistice Patriot. Ulterior razboiului, a preluat sefia operatiunii de readucere a kurzilor in nordul Irakului, actiune care i-a adus admiratia populatiei din regiune.
In 1994, devenea numarul unu al Comandamentului american pentru Aparare Strategica si Spatiala, apoi adjunct in cadrul Statului Major, functie pe care a indeplinit-o pana la pensionare, in 1997. Dupa care s-a apucat de afaceri, devenind presedinte al grupului SY Coleman, specializat in fabricarea de sisteme balistice, precum Patriot (folosite in actualul conflict) sau Arrow (vandute Israelului). Acesta este motivul pentru care se vorbeste deja de un conflict de interese in cazul Garner.
Apropiat grupului de -vulturi- (radicali) de la Washington, din care se desprinde figura actualului sef al Pentagonului, Donald Rumsfeld, despre Garner se aude ca ar fi fost implicat si in realizarea programului national de aparare balistica al Statelor Unite. De asemenea, intretine legaturi stranse cu grupari conservatoare israeliene. Nu o data i-a sfatuit pe palestinieni sa nu mai sadeasca ura in inima copiilor lor. Si nu o data a laudat remarcabilele rezultate ale armatei israeliene in fata revoltei palestiniene.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
