Bilanțul președinției parțiale a lui Obama

20 ianuarie 2009 nu este o dată oarecare pentru Statele Unite ale Americii, ci una care a scris istoria acestei țări, fiind învestit pentru prima oară un afroamerican în funcția de președinte al poporului american. Barack Obama a preluat un mandat greu de la predecesorul său, G. W. Bush, iar după un an de zile mandatul său este în continuare unul dificil, economia fiind încă fragilă, în ciuda unor succese înregistrate. Obama a trebuit să înfrunte cea mai gravă criză economică de după anii ‘30, și să gestioneze războiul din Irak, unde a stabilit un calendar de retragere progresivă, și pe cel din Afganistan, unde și-a asumat riscul de a tripla contingentul de trupe militare, ambele fiind lăsate „moștenire“ de fostul președinte, Bush. Printre succesele înregistrate se numără reforma istorică a sistemului de sănătate, care pare a depăși obstacolele din Congres, neașteptatul Premiu Nobel pentru Pace, datorat schimbării atitudinii pe scena diplomației internaționale. Cel mai important element din acest an este că SUA au reușit să nu intre într-o nouă „mare depresie“, în timp ce, cu ajutorul statului, sectorul bancar nu s-a prăbușit. Cu toate acestea, șomajul se menține încă la 10%, iar statul american nu creează locuri de muncă. Nemulțumirile în råndul populației sunt tot mai multe și mai intense, iar cota de popularitate a președintelui-istoric Obama scade pe zi ce trece, tot mai mulți acuzându-l că urmează linia politicii Bush. În timp ce susținătorii săi democrați din Congres ar putea suporta consecințele nefaste ale acestor critici la alegerile de la jumătatea mandatului, Obama anunță că până la finele anului situația se va ameliora, asumându-și în același timp un deficit bugetar de 1.400 miliarde de dolari, 10% din PIB. Isteria creată de primul președinte ales de culoare al Americii s-a stins ușor, ușor, iar așteptările de la el au fost atât de mari, încât nu le poate face față. Amenințarea rețelei al-Qaida, care „bântuie“ încă SUA, precum și rezultatele slabe ale politicii mâinii întinse către regimurile autoritare, sunt doar câteva dintre eșecurile de moment, dar un profesor de științe politice din Pennsylvania susține că administrația Obama a moștenit multe probleme, care nu pot fi rezolvate într-un singur an. Thomas Mann, din cadrul Brookings Institution, remarcă: „Bilanțul președintelui este mult mai solid decât cred oamenii. Dacă economia se îmbunătățește și nu ne vom trezi blocați în Afganistan, opinia va urma același curs și va fi realeas în 2012“. În timpul rămas până la finalul mandatului, Obama are de onorat mai multe promisiuni, dar și de continuat anumite politici: el a promis să ducă un război fără tortură și să respecte ONU, a relansat relațiile cu Rusia și a pus bazele unui dialog strategic cu China, dorind să rezolve cele mai importante dosare diplomatice. El a mai întins mâna și altor adversari ai SUA, precum Cuba și Venezuela, dar și Iranului lui Ahmadinejad. Trei dosare au primat la începutul lui 2009: pacea din Orientul Mijlociu, dosarul nuclear iranian și războiul din Afganistan și Pakistan, care vor determina rolul mondial al SUA.