Înarmarea Rusiei în noua eră Putin

Rusia a anunțat nu de mult prin vocea lui Vladimir Putin că va investi nu mai puțin de 23 de mii de miliarde de ruble (aproximativ 777 miliarde de dolari) pentru a întări securitatea Rusiei printr-o nouă cursă a înarmărilor întinsă pe decada 2010-2020. Intenție care nu este văzută cu ochi buni de Occident în timp ce puterile nucleare mondiale încearcă susținut să se așeze la masa tratativelor pentru a diminua numărul armelor de distrugere în masă. „Epoca prin care trecem necesită o politică determinată de întărire a sistemului de apărare aerian și spațial al țării. Este politica SUA și NATO în materia apărării antirachetă care ne împinge să facem asta“, a motivat Putin decizia de înarmare fără precedent. Analiștii internaționali au opinat că acest discurs belicos a făcut parte și din retorica de campanie cu care Putin a câștigat alegerile prezidențiale care au avut loc luna trecută, pe 4 martie. Totuși, acest plan de înarmare nu este doar o idee nouă a lui Putin, ci este expresia noii doctrine militare a Rusiei adoptată de Dmitri Medvedev la începutului lui 2010. Atunci, acesta semna două documente referitoare la politica militară și nucleara a Rusiei, ce cataloghează instalarea scutului antiracheta și apro­pierea NATO de frontierele sale drept amenințări grave. La aceste amenințări, mai spun documentele, Rusia poate riposta cu atacuri nucleare preemptive.

Forță nucleară disuasivă

Într-un articol publicat luna trecută în Rossiskaya Gazeta și intitulat „Fiind puternic: Garanții de securitate națională pentru Rusia“, Putin a explicat de ce este necesară întărirea Rusiei. În expunerea de motive se regăseau și „încercările de provocare a conflictelor în imediata vecinătate a granitelor Rusiei și a aliaților săi“. Una dintre întrebările analiștilor politici este dacă aceste vorbe au fost pentru campanie sau vor fi transpuse în realitate. Aceștia observă o similitutine între acest discurs al lui Putin și declarațiile din 2010 ale ministrului Apărării de la Moscova, Anatoli Serdiukov, care anunța atunci un pachet de 19 mii de miliarde de ruble pentru înzestrarea cu armament nou pentru forțele armate. Atunci, odată cu adoptarea noii doctrine militare se vorbea de faptul că Federatia Rusă va păstra componenta aeriană, terestra și maritimă a triadei nucleare. Luna trecută, Putin a avansat și niște cifre în acest sens, astfel că forțele armate ale Rusiei urmează să primească peste 400 de rachete balistice intercontinentale moderne, peste 100 de aeronave militare și peste 2.300 de tancuri noi, în următorii zece ani. Cetățenii ruși, în marea lor majoritate, considerau la momentul adoptării noii doctrine, în 2010, că armele nucleare sunt numai în beneficiul Moscovei care le poate folosi în scop disuasiv împotriva eventualilor inamici. În conformitate cu rezultatele unui sondaj efectuat de Centrul Rus de Studiere al Opiniei Publice, circa 53 % dintre ruși considerau armele nucleare drept garanție a securității naționale și doar 3 % susțineau că deținerea lor este periculoasă, scria Nezavisimaya Gazeta. Această situație explică acum și succesul lui Putin pe fondul unei dorințe populare ca Rusia să fie o țară înarmată până-n dinți. În luna mai, președintele SUA Barack Obama urmează a avea o întâl­nire cu omologul său, Vladimir Putin, pentru a discuta reducerea arsenalului nuclear a celor două țări.

Probleme la Est

Dar problemele cu NATO, dușman declarat în noua doctrina militară a Rusiei din 2010, nu sunt singurele pe care Moscova încearcă să le contra­ca­reze. Pe lângă de cele legate de tero­rismul din zona caucaziană, Rusia mai are probleme și în Extremul Orient rus, acolo unde diferendul cu Japonia legat de insulele Kurile este unul departe de a fi tranșat. După circa 65 de ani, Medvedev a mers în 2010 să inspecteze această zonă ocupată atunci de Uniunea Sovietică. Vizita a fost recepționată cu răceală la Tokyo. Premierul japonez de atunci Naoto Kan a considerat „foarte regretabila“ această vizită și a avertizat că aceasta a „lezat sentimentele poporului japonez“ și a decis retragerea temporară a ambasadorului său de la Moscova. În luna iunie 2010, șeful statului major al armatei ruse, Nikolai Makarov, a declarat că Rusia are nevoie de navele de asalt clasa Mistral pentru a mari capacitățile de luptă ale Marinei în Orientul Îndepărtat și a asigura protecția Insulelor Kurile. Colonelul Serghei Dronov, șeful  Forței aviatice și de apărare antiaeriană din regiune a Rusiei, a declarat în urmă cu câteva zile că o serie de sisteme antirachetă S-400 Triumf vor fi desfășurate în Extremul Orient rus până la sfârșitul anului.În prezent forțele sunt echipate cu sisteme de rachete S-300 din perioada sovietică, modificate. „Primim S-400 Triumf anul acesta, în cadrul programului de modernizare“, a spus Dronov pentru postul de radio Ecoul Moscovei. El nu a precizat câte sisteme vor fi desfășurate, dar șeful Statului Major al forțelor aeriene, generalul Viktor Bondarev, a spus la mijlocul lunii martie că un batalion de S-400 este în curs de desfășurare la Nahodka (Extremul Orient), al doilea va fi instalat în apropiere de Moscova, iar al treilea la Comandamentul central al aviației. Sistemul antirachetă S-400 Triumf, cu rază de acțiune medie, poate intercepta orice țintă aeriană, inclusiv aeronare, drone și rachete de croazieră sau balistice, la altitudini de până la 400 de kilometri și la o distanță de până la 30 de kilometri și momentan nu este pentru export.

Rușii trăiesc zi de zi cu coșmarul invaziei

Un studiu al Centrului Levada, dat publicității luna trecută, relevă faptul că în numai doi ani de zile (2010-2012) percepția unei posibile invazii străine a crescut în rândul populației ruse de la 47 la 55%. În ceea ce privește încrederea în capacitatea forțelor armate de proteja Rusia de un astfel de pericol, procentul a scăzut la 60% față de 63% în 2010. Totodată, numărul celor sceptici că soldații ruși iar putea apăra într-un mod adecvat a crescut la 27 % de la 22, atât cât era în urmă cu doi ani de zile.

Mădălin Necșuțu