NATO se reinventează la summitul de la Chicago

România privește optimistă către „Parteneriatul pentru Secolul XXI“

Creată în 63 de ani, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a constituit încă din acele vremuri cel mai puternic bloc militar constitui vreodată. După destrămarea Uniunii Sovietice și dizolvarea Pactului de la Varșovia (bloc militar advers), analiștii internaționali, dar și unii dintre membri, și-au pus mereu întrebarea care mai este rolul acestei alianțe militare în noua realitate mondială care s-a instalat după 1991. Pe parcursul ultimilor 20 de ani, NATO s-a reinventat și și-a extins aria de competențe și spre o parte mai „soft“ iar intervențiile militare din Balcani, Irak,  Afganistan și mai nou Libia a demonstrat că această organizația încă mai are capacitatea de a juca rolul „jandarmului mondial“. Despre criticile aduse existenței NATO, la șapte ani de la formarea Alianței în 1949, generalul american J. Lawton Collins – fostul șef al  Statului Major al SUA – scria un eseu publicat în paginile revistei Foreign Affairs: „Încă de la summitul de la la Geneva (1955), mai multe întrebări au fost ridicate referitor la faptul că NATO și consumat eficiența (…) Este suficient de flexibil și viabil să se ocupe de noile amenințări impuse de „șahul nuclear“ dintre Est și Vest? Acestea și altele întrebări similare ne nasc în mintea oamenilor responsabili“. La 50 de ani de la aceste reflecții ale generalului american, discuțiile legate de rolul NATO în lume rămân la fel de actuale iar Alianța a căutat să se reinventeze perpetuu pentru a face față noilor dileme precum terorismul sau alte amenințări asimetrice.

Reinventare perpetuă

Duminică și luni, SUA găzduiesc cel de-al 25-lea summit al NATO, la Chicago iar mizele acestei întâlniri par mai mari ca niciodată. Mai presus de toate temele care se vor discuta la acest summit se află situația financiară mondială nefavorabilă care determină statele membre NATO să își recalculeze bugetele destinate apărării și mai ales contribuțiile în teatrele de operații ale Alianței. Totodată, cele 50 de state invitate la cel „mai mare summit din istorie“ vor avea pe agenda teme importante de discutat precum scutul antirachetă, cooperarea militară consolidată și parteneriatele cu statele din afara Alianței. Nu în cele din urmă, Afganistanul pare să rămână subiectul cel mai fierbinte. Participanții vor discuta „strategia de tranziție“, stabilită la summitul de la Lisabona în anul 2010. NATO intenționează să retragă, până la sfârșitul anului 2014, cea mai mare parte a concentrației de 130.000 de soldați desfășurați în prezent în Afganistan. Calendarul retragerii are la bază transferarea treptată a responsabilităților NATO către armata națională a Afganistanului aflată sub comanda președintelui Hamid Karzai. Acest summit ar trebui să demonstreze angaja­mentul membrilor NATO la principiile care au stat la baza forței acestui bloc de mai bine de două generații: perseverență și devotamentul de a face față provocărilor din prezent, este de părere senatorul american Jeanne Shaheen, care semnalează aceste lucruri în paginile Foreign Affairs. În urmă cu doi ani de zile, la summitul de la Lisabona, membrii acestei alianțe au adoptat un nou Concept Strategic – un plan pe zece ani pentru NATO. Documentul în cauză statua nevoile viitoare ale NATO pentru ca aceasta să devină o alianță mai agilă și mai capabilă pentru a face față unor operațiuni complexe.

Afganistanul și planurile de viitor ale SUA

Cea mai arzătoare problemă rămâne pe agenda participaților, fără îndoială, cea a Afganistanului. Eforturile vor trebui să se concentreze pe susținerea pe termen lung a Forțelor Național de Securitate ale Afganis­tanului. Conform datelor actuale, această armată are un efectiv de 352.000 de membri iar costurile întreținerii ei se ridică la circa patru miliarde de dolari în fiecare an. Numai costurile pentru polițiștii și militarii dislocați în capitala Kabul se cifrează în jurul unui miliard de dolari anual. Această sumă nu este una neapărat mare pentru SUA care ar putea să susțină singură o astfel de sarcină, ci mai degrabă SUA sunt îngrijorate de susținerea militară în anii ce vor urma după 2014. La finele săptămânii trecute, ziarul american New York Times a scris că președintele SUA, Barack Obama, va face cunoscut un nou pachet de inițiative ale NATO, care includ cumpărarea unei flote de avioane fără pilot, împărtășirea de noi tehnologii în privința armelor și baze de antrenament, precum și susținerea intimidării nucleare în Europa chiar dacă eforturile de dezarmare continuă cu o Rusie tot mai beligerantă. De asemenea, secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen urmează să prezinte 25 de proiecte de cooperare în cadrul unui program supranumit „smart defence“ (apărare inteli­gentă – n.red.), lansat pentru a reduce impactul reducerii cheltuielilor militare, mai ales în Europa. Astfel, cooperarea militară consolidată este menită să atenueze impactul negativ al reducerii bugetelor militare și să răspundă exigențelor americanilor, care cer europenilor să-și asume mai multe respon­sabilități și obligații în domeniul apărării, în condițiile în care SUA finanțează în prezent 75% din cheltuielile militare ale Alianței.

Scut și parteneriat strategic

Poate cea mai importantă temă pentru România o va constitui predarea de către SUA a controlului  scutului antirachetă către NATO. Este vorba de un radar staționat în Turcia care va intra permanent sub comanda NATO. De asemenea, în cazul unei crize, navele americane echipate cu sisteme Aegis (radar și rachete interceptoare -n.red.) vor fi transferate sub comanda NATO. Odată cu instalarea interceptorilor în Polonia și România, și aceste elemente vor fi plasate sub comanda NATO. În privința scutul american antirachetă, NATO va anunța la acest summit încheierea primei etape a acestui program, urmând să declare operațională „capacitatea interimară“, proiectul fiind planificat să devină pe deplin funcțional în anul 2018. Acest dosar a devenit principalul punct de divergență între NATO și Rusia, țară care-l consideră o amenințare pentru securitatea sa, deși Alianța afirmă că sistemul nu vizează Rusia fiind destinat contracarării amenințărilor provenite din Orientul Mijlociu și în special dinspre Iran. În paralel, președintele Traian Băsescu a declarat sâmbătă, la Chicago, că parteneriatul strategic dintre țara noastră și SUA nu se rezumă doar la componenta militară legată de participarea soldaților români în teatrele externe cum ar fi Afganistan și Irak. „Dincolo de apartenența noastră la UE, pentru securitatea României am considerat că Parteneriatul Strategic cu SUA este unul de esență și pentru prima dată în istorie poate da României siguranța de a se dezvolta în libertate. Miezul securității noastre este, dincolo de instituțiile statului român, parteneriatul cu SUA. Un parteneriat strategic pe care l-am agreat cu președintele Obama chiar anul trecut. Un parteneriat care nu vizează numai securitatea României, ci și educația, cultura și mai ales transferul de tehnologie, nu numai tehnologie militară, dar și tehnologie industrială“, a spus Băsescu, sâmbătă, într-o întâlnire cu românii din Statele Unite. El a evidențiat că parteneriatul cu SUA este de „cursă lungă“, documentul agreat în acest sens anul trecut cu președintele Barack Obama numindu-se „Parteneriat pentru Secolul XXI“.  „Nu ne-a legat doar Afganistanul, nu ne leagă doar Balcanii de Vest, cu Bosnia Herțegovina, cu Kosovo, nu ne-a legat doar Irakul ci ne leagă un parteneriat pe termen lung. Mâine, parteneriatul nostru strategic pe probleme de securitate va fi consfințit și la nivel NATO. Pentru prima dată în istoria sa, România va fi apărată și de orice atac cu rachete. Deci, ceea ce construim împreună este temeinic“, a afirmat Băsescu. Președintele a arătat că, după încheierea acestui parteneriat cu președintele Obama, în România au venit companii mari americane ca Exxon sau Chevron, iar din iunie Ford va produce în țara noastră cel mai modern automobil de mic litraj din România, fiind însă și alte firme ame­ricane care operează pe piața românească.

Tensiuni și ținte de viitor

Poate cea mai mare problemă a SUA o reprezintă sprijinul nou-instalatul președintele la Palatul Elysee, Francois Hollande. „Am intrat împreună, vom ieși împreună', rămâne laitmotivul secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, chiar dacă Franța a decis să accelereze procesul retrăgându-și trupele combatante până la sfârșitul acestui an. Noul președinte francez Francois Hollande a făcut cunoscut acest lucru încă de la sosirea sa la Washington vineri, în timpul unei întâlniri cu Obama, afirmând că această promisiune făcută în timpul campaniei electorale nu este negociabilă. Cu toate acestea, ministrul francez al Apărării Jean-Yves Le Drian s-a întâlnit sâmbătă, la sediul Pentagonului, cu omologul său american Leon Panetta, pe care l-a asigurat de „solidaritatea aliaților“ în Afganistan, inclusiv a Franței. Problema retragerii trupelor franceze de luptă din Afganistan la sfârșitul lui 2012 nu ar trebui să ridice „dificultăți majore“ la summitul NATO de la Chicago, a declarat ministrul francez, la finalul întâlnirii, mărturisind că a avut impresia că poziția franceză a fost „înțeleasă“. La Chicago, „după părerea mea, nu va exista un subiect major mâine (dumi­nică). Unitatea Alianței (Nord-Atlantice) și solidaritatea aliaților va fi reiterată. Va fi, în opinia mea, un summit al consensului“, a apreciat el. Dacă în relația cu Franța, NATO este încă nesigură în privința intențiilor Parisului, Alianța va avea ca prioritatea în strategie consolidarea rețelei sale de parteneriate dincolo de zona sa tradițională din Europa și America de Nord. Șefii de stat și de guvern din 22 de țări, care au participat alături de statele Alianței la operațiunile din Afganistan, au fost invitați la Chicago, la fel ca și liderii mai multor state din Asia Centrală. Vor mai fi reprezentate și Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud și Japonia. În schimb, vor fi absente China, India și Israel, țări care nu participă la misiunile Alianței.

Mădălin Necșuțu