Ziua de 26 martie 2002 marcheaza doi ani de cand Vladimir Putin a castigat scrutinul prezidential din Rusia. Boris Eltin a parasit atunci scena politica, lasand tara pe mana unui personaj obscur din -servicii-, lipsit de charisma la prima vedere, al carui nume nu ajunsese la urechile opiniei publice inainte de august 1999, cand fusese numit premier.
Personajul a devenit insa popular aproape peste noapte. Cota popularitatii sale este zdrobitoare – 75%, intr-o tara divizata intre diverse cercuri de interese. Electoratul nu a asteptat o platforma politica din partea sa. Nici nu a cerut asa ceva. A fost suficient ca era altfel. Tanar. Energic. Din afara -familiei-. Aproape nimic nu s-a schimbat din acest punct de vedere in ultimii doi ani.
Sprijinul de care se bucura nu poate fi decat de ajutor unui presedinte care conduce o tara ce a reusit sa-si regaseasca stabilitatea politica si sociala, dupa ani intregi de deriva, si care s-a angajat intr-un amplu proces de reforma. Totusi, pozitia prooccidentala a lui Vladimir Putin, devenit cel mai recent amic al liderului de la Casa Alba, nu este lipsita de riscuri.
Analistii sunt in mod unanim de acord ca fostul agent KGB a pus capat imprevizibilitatii care a marcat ultimii ani ai domniei lui Eltin. Investitorii straini si institutiile financiare internationale, precum FMI, sunt multumiti de reformele fiscale, judiciare si funciare pe care s-au angajat sa le duca la capat tinerii liberali din jurul presedintelui.
Crahul din 1998 a fost dat uitarii. Rusia isi tine sub control finantele, iar bugetul pentru 2002 este excedentar, pentru prima data de la destramarea URSS, o situatie favorizata, este adevarat, de cresterea pretului petrolului.
Pe de alta parte, conflictul din Cecenia nu face decat sa ii creasca si mai mult popularitatea unui presedinte care a adoptat o pozitie dura in aceasta chestiune.
Probleme nu lipsesc, dar Putin le face inca fata cu succes, gratie flexibilitatii sale politice. Elita politica rusa, militarii si o buna parte a opiniei publice sunt nemultumiti de sosirea americanilor in Asia Centrala, zona traditionala de influenta rusa, ca urmare a operatiunilor din Afganistan.
Programata pentru luna viitoare, sosirea militarilor SUA in Georgia, fosta republica sovietica aflata la frontiera cu Rusia, a creat, de asemenea, disonante intre Kremlin, care a aprobat-o in cele din urma, vorbind despre o colaborare fructuoasa impotriva terorismului, si ministerul rus de externe, care a criticat-o.
Ruptura dintre presedinte si elita politica tinde sa se agraveze, dat fiind ca americanii il au mereu pe Putin in bataia pustii, reprosandu-i nerespectarea drepturilor omului in Cecenia, impunand taxe pentru exporturile de otel si tinandu-l in sah cu extinderea NATO. Cercurile de la Moscova nu mai vad astfel necesitatea compromisurilor facute cu Statele Unite si incep sa creada ca presedintele a actionat gresit.
Putin se gaseste acum oarecum in situatia lui Mihail Gorbaciov, care a ales o orientare prooccidentala, sfidand clasa politica a epocii. Gorbaciov a esuat. Putin are insa toate sansele de izbanda.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
