Ziua de 26 martie 2002 marcheaza doi ani de cand Vladimir Putin a castigat scrutinul prezidential din Rusia. Boris Eltin a parasit atunci scena politica, lasand tara pe mana unui personaj obscur din -servicii-, lipsit de charisma la prima vedere, al carui nume nu ajunsese la urechile opiniei publice inainte de august 1999, cand fusese numit premier.
Personajul a devenit insa popular aproape peste noapte. Cota popularitatii sale este zdrobitoare – 75%, intr-o tara divizata intre diverse cercuri de interese. Electoratul nu a asteptat o platforma politica din partea sa. Nici nu a cerut asa ceva. A fost suficient ca era altfel. Tanar. Energic. Din afara -familiei-. Aproape nimic nu s-a schimbat din acest punct de vedere in ultimii doi ani.
Sprijinul de care se bucura nu poate fi decat de ajutor unui presedinte care conduce o tara ce a reusit sa-si regaseasca stabilitatea politica si sociala, dupa ani intregi de deriva, si care s-a angajat intr-un amplu proces de reforma. Totusi, pozitia prooccidentala a lui Vladimir Putin, devenit cel mai recent amic al liderului de la Casa Alba, nu este lipsita de riscuri.
Analistii sunt in mod unanim de acord ca fostul agent KGB a pus capat imprevizibilitatii care a marcat ultimii ani ai domniei lui Eltin. Investitorii straini si institutiile financiare internationale, precum FMI, sunt multumiti de reformele fiscale, judiciare si funciare pe care s-au angajat sa le duca la capat tinerii liberali din jurul presedintelui.
Crahul din 1998 a fost dat uitarii. Rusia isi tine sub control finantele, iar bugetul pentru 2002 este excedentar, pentru prima data de la destramarea URSS, o situatie favorizata, este adevarat, de cresterea pretului petrolului.
Pe de alta parte, conflictul din Cecenia nu face decat sa ii creasca si mai mult popularitatea unui presedinte care a adoptat o pozitie dura in aceasta chestiune.
Probleme nu lipsesc, dar Putin le face inca fata cu succes, gratie flexibilitatii sale politice. Elita politica rusa, militarii si o buna parte a opiniei publice sunt nemultumiti de sosirea americanilor in Asia Centrala, zona traditionala de influenta rusa, ca urmare a operatiunilor din Afganistan.
Programata pentru luna viitoare, sosirea militarilor SUA in Georgia, fosta republica sovietica aflata la frontiera cu Rusia, a creat, de asemenea, disonante intre Kremlin, care a aprobat-o in cele din urma, vorbind despre o colaborare fructuoasa impotriva terorismului, si ministerul rus de externe, care a criticat-o.
Ruptura dintre presedinte si elita politica tinde sa se agraveze, dat fiind ca americanii il au mereu pe Putin in bataia pustii, reprosandu-i nerespectarea drepturilor omului in Cecenia, impunand taxe pentru exporturile de otel si tinandu-l in sah cu extinderea NATO. Cercurile de la Moscova nu mai vad astfel necesitatea compromisurilor facute cu Statele Unite si incep sa creada ca presedintele a actionat gresit.
Putin se gaseste acum oarecum in situatia lui Mihail Gorbaciov, care a ales o orientare prooccidentala, sfidand clasa politica a epocii. Gorbaciov a esuat. Putin are insa toate sansele de izbanda.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
